Textul documentului, adoptat cu 62 de voturi ''pentru'' şi 55 ''împotrivă'', prevede îndeosebi că ebraica devine singura limbă oficială a Israelului, după ce araba avea un statut identic cu cel al limbii ebraice, şi declară că ''aşezările evreieşti (în Israel) ţin de interesul naţional''.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu şi-a exprimat satisfacţia în legătură cu acest vot. ''Este un moment decisiv în istoria statului Israel care înscrie în marmură limba noastră, imnul nostru şi drapelul nostru'', a declarat Natanyahu la finalul votului.
Textul amendat afirmă că ''statul consideră că dezvoltarea de aşezări evreieşti ţine de interesul naţional şi că statul va lua măsuri pentru a încuraja, pentru a face să progreseze şi să slujească acest interes''.
În precedenta versiune, proiectul de lege evoca posibilitatea înfiinţării de localităţi rezervate exclusiv evreilor, ceea ce îi excludea pe cetăţenii arabi israelieni, care reprezintă 17,5% din populaţia totală israeliană, evreiască într-o majoritate foarte puternică.
Această formulare suscitase un val de critici, îndeosebi din partea preşedintelui Reuvlen Rivlin, a procurorului general Avishai Mandelbit şi a delegaţiei Uniunii Europene în Israel, din cauza caracterului său considerat discriminatoriu.
Noua formulare, mai vagă, a fost denunţată totuşi de către opoziţie, îndeosebi de către deputatul arab Ayman Odeh, care a fluturat în timpul dezbaterii un drapel negru la tribună pentru a marca ''moartea democraţiei'' în Israel.
Textul votat intră în categoria legilor fundamentale care fac oficiul de Constituţie în Israel.
Referitor la limba oficială, nici o lege nu a fost votată pe această temă de la crearea statului Israel în 1948, ebraica şi araba fiind până acum considerate amândouă drept limbi semioficiale, folosite în toate documentele statului.
