Rezultatele experimentului au fost publicate pe 24 septembrie, în Physical Review Letters Journal. Procesul folosit pentru crearea elementului 114 a implicat ciocnirea atomilor de calciu şi plutoniu, aceştia având masele atomice de 20 şi respectiv 94.
Particulele de plutoniu şi calciu au fost accelerate în acceleratorul de particule Cyclotron, de la Berkeley şi ciocniţi la viteze foarte mari. În două momente diferite particulele au fuzionat, formând elementul 114.
"Când imprimi o energie foarte mare ionilor de calciu şi îi ciocneşti cu plutoniul, nucleele lor vor avea câteodată suficientă energie pentru a depăşi forţa de respingere şi vor fuziona", a declarat Nitsche.
Potrivit lui Nitsche, principalul ţel al ştiinţei nucleare este să descopere "insula stabilităţii", un element supergreu cu un număr ideal de protoni şi neutroni care îi va permite să rămână intact pentru o mare perioadă de timp.
Toate elementele mai grele decât uraniul sunt în prezent instabile şi îşi înjumătăţesc perioada de viaţă foarte rapid. De exemplu, unul dintre cei doi atomi din elementul 114, produs la Berkeley, a dispărut după o zecime de secundă şi al doilea după o jumătate de secundă.
Heino Nitsche a mai adăugat cercetările sale nu vor aduce nici un fel de profit, dar că vor putea conduce la alte descoperiri în viitor.
