La sfârşitul secolului trecut, la Sulina s-a oprit un vapor cu un oaspete de seamă, regina Olandei. Când a coborât, regina a cerut un pahar cu apă. Nu se aştepta să i se ofere direct din Dunăre. Mirată că într-un port cu activitate intensă nu există apă potabilă, întoarsă acasă, regina a cerut construcţia castelului de apă, cu tot cu reţeaua de distribuţie. A fost darul ei pentru Sulina.
În Al Doilea Război Mondial, nemţii au vrut să arunce castelul de apă în aer. Nu au reuşit pentru că cineva, dintre locuitorii oraşului, a reuşit şi a tăiat fitilul. În schimb a ars toată structura lemnoasă din partea superioară.
Castelul de apă alimentează şi astăzi Sulina şi a devenit simbolul oraşului. Ne continuăm drumul, pentru că mai avem multe de descoperit. Spre exemplu, bisericile.
Ne oprim în drumul nostru şi la biserica ortodoxă veche, în care nu se mai slujeşte. Acum este doar obiectiv turistic. La câţiva paşi, un alt lăcaş sfânt, de data aceasta grecesc.
Cea mai nouă din oraş, Biserica ortodoxă Sfinţii Alexandru şi Nicolae are şi ea aproape 100 de ani, obiecte de mare valoare şi o istorie aparte. A fost construită la cererea regelui Carol I.
Aşa se face că biserica are o copie fidelă în Germania. Cele mai interesante poveşti le aflăm însă la cimitirul din oraş, unde au fost înmormântaţi oameni de toate naţiile.
"Un cimitir pentru musulmani, un cimitir pentru evrei, un cimitir pentru ortodocşi, unul pentru catolici, unul pt catolicii de rit vechi şi unul destinat navigatorilor, printre care avem de-a face cu marinari germani, englezi", povesteşte Silviu Gheorghe de la Biroul de Turism al Primăriei Sulina.
Rareori îţi e dat să afli că prinţese, marinari, hamali sau piraţi odihnesc în acelaşi loc.
Mormintele a doi tineri englezi înmormântaţi aici ascund o poveste de dragoste la fel de intensă ca cea a lui Romeo şi Julieta. Localnicii îţi povestesc drama îndrăgostiţilor. Părinţii lor s-au opus căsătoriei, iar tânărul a fost trimis la porţile Dunării. Iubita sa l-a urmat, dar a căzut de pe vas şi s-a înecat în bătrânul fluviu. Sfâşiat de durere, tânărul s-a aruncat şi el în valurile Dunării. La numai câţiva paşi vedem pietrele funerare ale unor navigatori şi consuli.
Cimitirul de la Sulina este vechi de un secol şi jumătate. În fiecare an, este vizitat de mii de turişti.
