DRS, așa cum era cunoscut de colegii din presă, a murit. Jurnalist de cursă lungă, trecut prin marile redacții ale presei românești, Dan Radu Stănescu era bolnav de mai multă vreme, scrie jurnalistul Cosmin Silistraru, pe blog, într-o evocare.
"L-am cunoscut în 1996. Pentru cei care stau mai prost cu matematica, asta înseamnă acum 18 ani. De fapt, ca să fiu foarte riguros (deși el nu era așa, el era poet) l-am cunoscut în august 1996. Deci mai sînt cîteva luni pînă să se facă 18 ani. Eu avea 24 de ani. El, 50. Nu știu ce ne-a atras unul la altul. Pletele mele pînă pe spate mă făceau greu de ratat într-o televiziune în care patronul nu suporta părul lung la băieți. Lui, cocoașa îi ușura efotul de a se ascunde de lumea din jur fix atunci cînd avea chef. Redacția însemna pe vremea aceea familie. Cei care au lucrat într-o redacție pe vremea aia știu despre ce vorbesc. Totul se petrecea acolo. Totul se împărțea acolo. Nu spun că era neapărat bine. Ci doar că așa era și că așa am crescut. Împreună."
Mai multe, pe blogul lui Cosmin Siistraru.
Dan Radu Stănescu ne-a învăţat pe toţi să preţuim cuvintele, atât de dragi lui, şi ne-a învăţat să scriem. Cu pixul pe hârtie, aşa cum se făceau ştirile în anii '90, chiar şi în televiziune şi la radio. Ne-a fost şi mentor, şi părinte, dar mai ales prieten. Ca jurnalist a lucrat la Agerpres şi Antena 1, iar în 2005 s-a alăturat echipei Realitatea TV. A condus secţia de Ştiri Externe şi a realizat, o vreme, revista presei străine.
Dintre ultimele titluri traduse de DRS amintim "Cartea scurtelor iubiri eterne", a lui Andrei Makine, şi biografia lui Emir Kusturiţa, "Unde sunt eu în toată povestea asta?".
Dan Radu Stănescu avea 68 de ani.
Dumnezeu să-l ierte pe DRS, condoleanțe familiei și apropiaților!
