„Întotdeaua mă gândesc că îmi trebuie un partener strategic dacă vreau să trec la un etaj superior“, mărturisea Ion Țiriac, în primăvara lui 2005, în toiul negocierilor pentru vânzarea Băncii Țiriac, prima instituție de credit cu capital privat românesc, înființată la începutul anilor ’90.
Aceste 17 cuvinte sintetizează întreaga filosofie a antreprenorului a cărui faimă în business a egalat-o – posibil chiar să o fi depășit – pe cea a tenismanului (care de trei ori a jucat, fără succes, finala Cupei Davis) și managerului sportiv (care i-a impresariat pe Ilie Năstase, Guillermo Vilas, Goran Ivanisevic sau Boris Becker). Pentru a „trece la un etaj superior“, Țiriac s-a asociat, de-a lungul timpului, cu grupurile multinaționale UniCredit (banking), Allianz (asigurări), Metro (cash&carry), LBBW Immobilien (imobiliare) sau Daimler (auto).
Începutul lui 2017 îl găsește pe Ion Țiriac într-o etapă nouă, în care își redefinește filosofia datorită căreia a dobândit titlul incontestabil de cel mai bogat român și a devenit unul dintre cei mai apreciați lideri din businessul autohton – în ciuda unei colaborări mai mult sau mai puțin transparente cu autoritățile statului român.