Iolanda Balaș-Soter a fost prima campioană olimpică a atletismului românesc şi, de altfel, singura posesoare a două titluri supreme în sportul olimpic numărul 1. Multiplă recordmană mondială şi olimpică, Iolanda Balaş Soeter avea în palmares două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 şi Belgrad în 1962, precum şi o medalie de argint la Berna în 1954.
A fost preşedinta Federaţiei Române de Atletism între 1988 şi 2005, de numele ei legându-se construirea actualului sediu al FRA, dar şi amenajarea mai multor piste de atletism.
Într-o intervenţie telefonică la Realitatea TV, Gabriela Szabo şi-a exprimat regretele pentru trecerea în nefiinţă a marii campioane.
"Sunt extrem de tristă, încă nu pot să mă adun şi să cred că a plecat dintre noi. A fost un om de excepţie, cu un caracter extraordinar, un om foarte cald. Avem multe amintiri frumoase împreună, şi dacă eu lucrez azi în sport, i se datorează în totalitate dumneaei. A fost mentorul meu. Ţinea foarte mult la mine... O să încerc să nu o uit niciodată", a declarat ea.
Fosta mare atletă Iolanda Balaș-Soter s-a născut la Timișoara, la 12 decembrie 1936. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport, specializare atletism (1967). A început să practice atletismul la 12 ani, iar în 1951 a stabilit recordul național la săritura în înălțime (1,48 m).
În 1956, Iolanda Balaș a stabilit primul record mondial din carieră (1,75 m), care va fi urmat de alte 13, în numai cinci ani. Recordul său din 1961 de 1,91 m a rămas neegalat timp de zece ani. A cucerit două titluri de campioană olimpică: Roma (1960, cu 1,85 m) și Tokyo (1964, cu 1,90 m), reușind de fiecare dată să-și domine adversarele. Timp de zece ani a înregistrat 142 de victorii consecutive, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor. La Campionatele Europene de atletism de la Stockholm (19-22 aug. 1958), atleta Iolanda Balaș a câștigat prima medalie de aur la săritura în înălțime, aducând primul titlu european în această disciplină sportivă României. În 1962, la Belgrad, a cucerit titlul european, cu 1,83 m, potrivit Agerpres.
S-a retras din activitatea competițională în 1967, din cauza unui traumatism la tendonul lui Achile al piciorului de bătaie. După abandonarea activității de performanță Iolanda Balaș a fost antrenoare, profesoară, metodistă la Cabinetul metodic și cercetări științifice la Clubul Steaua. Din 1988 și până în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA). În perioada 1998-2002 a ocupat funcția de vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (COR). Este președinte de onoare al FRA. Stadionul Tineretului din București îi poartă numele.
Iolanda Balaș a înființat, în 1993, Fundația Atletismului Românesc, una dintre primele fundații cu profil de sport, pentru susținerea atletismului românesc și a echipei reprezentative a României. Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind în 1958 titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2000). A fost distinsă cu ''Colanul de Aur'', cea mai înaltă distincție a Comitetului Olimpic și Sportiv Român. În luna octombrie 2009, cu prilejul evenimentului intitulat ''Legendele Stelei'' desfășurat la sediul Ministerului Apărării Naționale, Iolanda Balaș s-a aflat printre legendele Stelei care au fost premiate. Regele Mihai I i-a conferit la 13 septembrie 2010, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Palatul Elisabeta din București, Decorația regală "Nihil Sine Deo", pentru merite deosebite aduse sportului românesc.La 27 noiembrie 2012, la împlinirea a 100 de ani de existență Federația Internațională de Atletism și-a premiat eroii de ieri și de azi. Cu acest prilej a fost inaugurat Hall of Fame-ul atletismului mondial, printre cele 13 legende alese numărîndu-se și Iolanda Balaș-Soter.
A scris lucrări metodice consacrate sportului de înaltă performanță. Iolanda Balaș este autoare a lucrării "Studiu și istoric al pregătirii sportivilor de înaltă performanță la altitudine" (1988).
