La ora 17:00, in Bucuresti, marile bulevarde si marile intersectii aratau precum gramada de rugby. Siruri de masini imbarligate avansau cate un metru in 10 minute. Nu mi s-a intamplat niciodata sa fac de la TVR pana la Casa Presei mai bine de o ora, intr-o mare de claxoane si furie.
Si asta in timp ce deasupra capetelor noastre cerul era albastru cristal, iar vanticelul adia bland.
Daca se intampla ceva cu adevarat rau in Bucuresti in acele ore, cum naiba ar fi putut sa inainteze masinile de interventie prin marea de masini? Daca incepea o mare vejelie in timp ce marile bulevarde erau blocate de masini, copiii din ele ar fi fost mai in siguranta in scoli sau in calea copacilor si a panourilor?
Oare cate salvari au intarziat la urgente din cauza acestor blocaje? Oare nu au murit oameni asteptand ajutorul blocat de isteria provocata de dna Firea? Sunt si ei victimele furtunii apocaliptice care n-a venit?
Doamna primar da vina pe niste mesaje care au circulat online avertizand ca situatia ar urma sa fie mai grava decat o prezentau autoritatile. Sa fim seriosi! Nebunia asta a inceput cand dimineata doamna Firea a cerut inchiderea scolilor, gradinitelor si creselor la ora 17:00 si este consecinta ei directa.
In primul rand, contradictia totala intre o asemenea decizie grava si moderatia codului galben sugereaza prin ea insasi ca exista elemente ascunse. Si sub aceasta convingere, multe firme au decis sa urmeze exemplul si sa-si trimita angajatii acasa la ora 17:00.
Citiți continuarea pe ziare.com...
