INTERVIU. Regizorul Cristian Mungiu: ”Viitorul nu există pentru mine! Nu fac filme pentru premii”

 

Realizarea filmului „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” a întâmpinat ”probleme tehnice”, iar tinerii regizori români au nevoie de validare, pentru că de la ei vine originalitatea. Afirmațiile îi aparțin regizorului Cristian Mungiu, câștigător al marelui premiu Palm d'Or, al festivalului de film de la Cannes, în 2007, într-un interviu pentru Realitatea.NET la conferința de deschidere a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest. Marele regizor român ne-a mai precizat că pentru el ”viitorul nu există” și că nu face niciodată un film pentru a fi premiat.



Realitatea.NET: ”4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” va deschide festivalul Les Films de Cannes a Bucarest. În conferința de presă de inaugurare a festivalului ai menționat că acest film, printre altele și câștigător al Palme d'Or în 2007, a avut probleme tehnice. Aceste probleme au fost cauzate de lipsa de fonduri?

Cristian Mungiu: Nu au fost provocate de lipsa de fonduri. Au fost provocate de limitele tehnologice de atunci și de felul în care am filmat noi. Acela e un film filmat pe Cinemascope (procedeu de proiecție a filmelor cinematografice pe un ecran lat - n. red.), e terminat cu foarte puțină vreme înainte de începerea festivalului de la Cannes, deci filmul a fost selecționat la Cannes înainte să fie gata. Și apoi, noi a trebuit să producem o copie, plecând de la ideea pe care ne-o promisese laboratorul de peliculă de atunci, că ne va face o copie în varianta clasică, se chema Contact, și copia aia n-a putut fi făcut în condiții de calitate la timp. Atunci am fost primii din România care am făcut un film la care s-a scanat negativul. Negativul s-a scanat pe o instalație, care abia fusese adusă în țară și pe care nu au fost făcute nici măcar teste tehnologice. A fost pusă într-un studio de film și i-am rugat pe oamenii ăia să experimenteze pe noi, ei au experimentat-o pe noi și au scanat cum au putut ei mai bine, dar la limitele acelei instalații. Și am luat Palme d'Or cu filmul ăla. (zâmbește) Mi-aduc aminte că oamenii care dețineau instalația au căzut jos când au auzit și ne-au rugat să ne facem o poză cu instalația lor, iar poza aceea este undeva în laboratorul lor. Dar rezoluția acelei scanări nu e cea mai bună rezoluție astăzi. Acum, 10 ani mai târziu, a fost posibil să scanăm negativul, cu ajutorul Centrului Național de Cinematografie și acum are o rezoluție 4K. În prezent este disponibilă și o copie digitală a acestui film, ca atunci când vrei să-l arăți, să poți să o faci în condițiile tehnice de astăzi.


Legat de deschiderea festivalului, va fi o ceremonie de deschidere cu patru filme de Palme d'Or, în patru săli diferite din București, pe lângă ”4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Vor rula ”The Square”, ”Entre les murs” și unul dintre filmele lui Bille August.

Realitatea.NET: Ai afirmat într-un interviu pentru The Guardian că publicului percepe filmul românesc drept film comunist, chiar dacă el a fost făcut după ce regimul a căzut. De ce se întâmplă acest lucru?

Cristian Mungiu: Există atât de puțină notorietate pentru ce se întâmplă în România astăzi încât, dacă plasezi filmul în anii '80 sau '90, oamenilor nu le e simplu să priceapă că n-au destule date dacă filmul se întâmplă în perioada comunismului sau după.

Realitatea.Net: Schimbăm puțin scubiectul și o să discutăm puțin despre regizorii tineri. Ai mai declarat că acestora nu le este recunoscută valoarea și originalitatea. Există o cauză pentru asta?

Cristian Mungiu: Ideea e următoarea. E nevoie de o validare la început. Noi nu avem propriu-zis o masă critică de comentatori avizați de cinema și nu avem nici, în general, pe artă pe cineva care să poată să stabilească cu autoritate valoarea cuiva. Ca orice cultură mică, noi ne-am bazat întotdeauna pe o validare mai amplă decât cea națională. Și nu mă refer la cinema acum. Și Brâncuși și Ionesco (Eugen Ionescu) nu au fost validați în România. Au fost validați de niște instanțe europene și noi i-am preluat ca fiind valabili pentru că acele instanțe au decis că ei sunt valabili, nu pentru că cineva l-ar fi apreciat pe Ionesco în România. Și același lucru e valabil pentru cinema și autorii tineri. Uneori când încerci să vii ceva foarte radical în cinema și foarte modern, s-ar putea ca să ai nevoie de această instanță externă, care vine cu autoritatea ei, ca să fii recunoscut și internațional. Și, dacă vrei, asta s-a întâmplat și cu filmul românesc. De asta filmul românesc e astăzi încă perceput ca fiind puțin ciudat de către marea masă a oamenilor, pentru că el e foarte modern față de timpul lui aici, iar saltul ăsta colosal pe care l-am făcut noi de la filmele din anii '80 e ca și cum dintr-o pictură a lui Grigorescu cu boi ai fi plonjat pe Brâncuși și te-ai fi așteptat ca oamenii să perceapă. La început există un fel de reținere, ai nevoie de instanța externă. Pentru mine, ce-mi doream eu foarte mult... îmi doream să le oferim tinerilor, prin legea de anul trecut, un fel de prioritate la nivelul finanțărilor pentru că întotdeauna originalitatea vine de la cei tineri și e importat ca drumul lor să fie cât mai simplu pe primele două filme pe care le fac. Mai departe... vor intra în rândul lumii și dacă au ceva de zis vor continua, dacă nu... nu. Dar la început trebuie să li se ofere această șansă!

Realitatea.NET: Aceeași problemă ați întâmpinat-o și când ați lansat ”4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”?

Cristian Mungiu: Nu prea a apucat să se întâmple. Filmul acela a avut bafta să aibă premiera la Cannes, a primit Palme d'Or, deci a fost dintr-o dată perceput nu ca fiind extraordinar de bun din punct de vedere filmic, ci ca fiind un succes extraordinar pentru țară, pentru noi ca recunoaștere. Caracterul polemic al filmului a căzut, astfel, pe planul doi. Mi-ar fi plăcut ca filmul să fi generat mai multă discuție despre conținutul lui decât a generat. Dar a fost perceput ca o floare la butonieră, ca o mare realizare, oamenii au venit să-l vadă din curiozitate, dar partea lui polemică nu a fost atât de adâncă în presă precum mi-aș fi dorit.

Realitatea.NET: Ok. Și acum ceva legat de viitor. Ce urmează în pentru regizorul Cristian Mungiu? Încă un Palme d'Or?

Cristian Mungiu: Viitorul nu există pentru mine. Nu știu, nu l-am văzut încă și ca atare nu pot să vorbesc despre el. Nu-mi doresc decât să fiu sănătos mâine, să iasă festivalul Les Films de Cannes a Bucarest, să am un pic de timp liber mai mult decât am și după aceea mai vedem. Nu gândesc în premii. Mă interesează să fac un alt film la care să stau liniștit în sală, să mi se pară că am vorbit despre ceva important, că n-am plictisit pe nimeni și că le-am comunicat celor din sală ceva fundamental pentru mine, pentru ei, pentru viața noastră. Premiile sunt complet secundare, conjuncturale și oricât sunt de folos, nu poți să gândești stabilind ținte de felul acesta.

Festivalul ”Les Films de Cannes a Bucarest” va avea loc în perioada 13-22 octombrie, în 4 săli de cinematograf din București — Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul țăranului Român și Cinemateca Eforie – și în alte șapte orașe din țară: Timișoara, Iași, Cluj, Brașov, Sibiu, Arad și Suceava.

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?