O mică şopârlă, numită diavolul cu coarne, care trăieşte în deşert, la temperaturi de peste 40 de grade Celsius, le-a oferit inginerilor idei cu privire la metode eficiente de transport a apei, dintr-o locaţie în alta.
Şopârla nici măcar nu trebuie să îşi deschidă gura pentru a bea apă. Tot ce trebuie să facă este că stea într-o zonă umedă şi apa urcă singură pe picioare. Cercetătorii nu înţeleg mecanismul, dar le-a dat indicii importane pentru echipamente de colectare a apei folosite de oameni în deşert.
Alţi ingineri studiază metoda prin care cărăbuşii detectează incendii de pădure la distanţe de peste 100 de kilometri, la felul în care zboară muştele sau chiar şi metoda de căţărare a unor şopârle pe pereţi verticali.
Inginerii nu vor să construiască cărăbuşi artificiali. Ei vor să înţeleagă cum reuşesc aces creaturi pentru a folosi aceleaşi principii în contrucţiile umane.
