Infecția cu Clostridium difficile: cauze, simptome și tratament

 
infectia cu Clostridium difficile
infectia cu Clostridium difficile

Infecția cu Clostridium difficile. Colita provocată de Clostridium difficile (C. difficile) este cea mai des întâlnită infecţie dobândită de persoanele internate în spital, fiind şi una din cauzele diareei la copii. Iată ce trebuie să știți despre infecția cu Clostridium difficile.



Infecția cu Clostridium difficile. Clostridium difficile este o bacterie anaerobă prezentă în mod natural în flora bacteriană a colonului la o bună parte dintre nou-născuţi şi bebeluşii sub un an. Însă, atunci când copilul se află pentru mai mult timp sub tratament cu antibiotice, flora intestinală normală a acestuia este distrusă. Iar odată cu distrugerea bacteriilor „bune” se creează mediul ideal pentru dezvoltarea aşa-numiţilor „germeni oportunişti”, printre care şi Clostridium difficile. Bacteria se multiplică şi produce toxine care atacă celulele mucoasei peretelui intestinal, afectând intestinul gros şi ducând în unele situaţii la apariţia unor cazuri grave de inflamare a colonului (colită).

Nu doar antibioticele pot duce la infecţia cu Clostridium difficile, ci şi internarea în spital, deoarece infecţia cu Clostridium difficile se transmite foarte uşor în mediul spitalicesc.

Infecția cu clostridium difficile este cu atât mai parşivă cu cât primele simptome nu apar neapărat imediat, ci pot să survină la câteva luni bune după externare sau după finalizarea tratamentului cu antibiotic. De aceea, în cazul în care copilul tău are diaree, este important să-i menţionezi medicului pediatru dacă cel mic a urmat un astfel de tratament sau dacă a fost spitalizat pentru o altă afecţiune în ultimele luni.

Infecția cu clostridium difficile. Căile de transmitere ale bacteriei Clostridium difficile

Bacteria se află în fecale şi poate trăi mult timp pe suprafeţele infectate. De aceea, orice suprafaţă, material sau instrument medical care e contaminat cu fecale poate servi drept sursă de infecţie. Sporii rezistă la majoritatea dezinfectantelor uzuale şi pot supravieţui până la 6 luni în mediul spitalicesc. Astfel, bacteria se poate transmite atât prin contact direct între persoanele infectate, cât şi prin transfer indirect. De exemplu, dacă un termometru rectal nu este dezinfectat corect şi este lăsat pe noptieră, suprafaţa va fi contaminată iar apoi boala se poate transmite persoanelor care ating acea suprafaţă. De asemenea, transmiterea poate să aibă loc şi prin mâinile contaminate ale personalului medical. Unele persoane care suferă de colită cu Clostridium difficile nu manifestă niciodată simptome, deşi pot transmite infecția cu clostridium difficile.

Infecția cu clostridium difficile. Simptome

În forma uşoară a bolii, cele mai des întâlnite simptome sunt scaunele diareice, apoase, de cel puţin trei ori pe zi, timp de mai multe zile, şi durerea abdominală.

În cazurile mai grave, simptomele de mai sus sunt însoţite de febră, lipsa poftei de mâncare, greaţă, ameţeală şi scaune cu sânge.

Infecția cu clostridium difficile. Tratamentul cu antibiotice

Potrivit Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA (CDC), prima măsură în cazul infecţiei cu C. difficile este întreruperea tratamentului cu antibiotic. Situaţia este oarecum delicată, deoarece antibioticul ar mai putea fi necesar pentru boala tratată iniţial. Medicul va decide în funcţie de raportul riscuri/beneficii dacă va schimba antibioticul cu un altul mai sigur pentru pacient sau va suprima complet antibioterapia, scrie totuldespremame.ro

Dacă tratamentul cu antibiotice este întrerupt, în unele cazuri – puţine însă – diareea trece de la sine odată cu stoparea medicaţiei. În caz contrar, medicul va prescrie un alt antibiotic cum ar fi metronidazol, vancomicina sau fidaxomicin. Cu toate că metronidazolul nu este aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru tratarea infecţiei cu C. difficile, acest antibiotic apare inclusiv în Ghidul Ministerului Sănătăţii pentru tratarea infecţiei şi este des utilizat, însă doar pentru formele de severitate redusă sau medie. De câte ori este posibil, tratamentul ar trebui administrat oral, timp de cel puţin 10 zile.



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?