Imnul Ţinutului Secuiesc compus de către Mihalik Kálmán pe textul lui Csanády György este folosit deja de zeci de ani. Cât priveşte stema şi drapelul, ele au fost adoptate de Consiliul Naţional Secuiesc încă din 2004.
Conducerea CNS cere autorităţilor locale din Ţinutului Secuiesc să “depună toate eforturile ca însemnele Ţinutului Secuiesc să fie folosite de instituţiile publice din subordine”.
Vezi imnul, stema şi drapelul Ţinutului Secuiesc.
Cine ştie încotro, încotro ne duce soarta
Pe drumuri aspre, în întunericul nopţii
Mai condu o dată poporul tău spre victorie,
Prinţule Csaba, pe cărări de stele!
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Cât vom trăi, popoare ungureşti,
Sufletul nostru nu va putea fi înfrânt niciodată
Putem să ne naştem oriunde, în orice colţ al lumii
Să ne fie soarta bună sau vitregă.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Trecutul nostru plin de amărăciune, o milenară soartă crudă
Cu tătari şi turci ce au năvălit, cu labanţii ce ne înrobesc
Să ajungem în această patrie, pe străvechiul pământ secuiesc
Să trăim fericiţi într-o patrie liberă.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
De mai bine de-un mileniu poporul lui Csaba
A supravieţuit multor furtuni a sorţii crude,
Cotropitorii, vai, l-au înfrânt adesea,
Iar cei de-un sânge nu i-au fost mereu alături.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Sighişoara şi-a pierdut libertatea
Cu durere priveşti spre Siculeni
Scumpa comoară a ţării tale e pe mâini străine,
Iar copiii tăi deseori nu au nici pâine.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
S-a aprins cerul, se aude marşul trupelor.
Prinţul Csaba îşi priveşte oastea,
A secat fântâna blestemelor,
Inimile noastre sunt străbătute de flacăra bucuriei cereşti!
Puhoiul urgiei a năvălit degeaba,
Stânca stă dreaptă, nu se mai sfărâmă.
Rugăciunile ne sunt ascultate de Dumnezeu,
Salută astăzi răsăritul mântuirii neamului meu!
