Unul dintre coşmarurile oricărui părinte este să-şi audă copilul plângând minute în şir şi să nu ştie efectiv cum să-l calmeze. Medicii încearcă adesea să-i liniştească pe părinţii aflaţi la început de drum, spunându-le că e normal ca bebeluşul să plângă la această vârstă, pentru că doar astfel ştie să comunice atunci când are o problemă, fie că-i este foame, fie că-l doare ceva, scrie RFI.
Cercetătorii au realizat prima diagramă universală a duratei normale de plâns la copii, în primele trei luni de viaţă. Studiul a cuprins aproape 8.700 de nou-născuţi, în mai multe ţări, precum Germania, Danemarca, Japonia, Marea Britanie sau Canada.
Savanţii britanici au descoperit că în medie bebeluşii plâng circa două ore pe zi, în primele două săptămâni după naştere.
Nivelul maxim, adică două ore şi un sfert, este atins la vârsta de şase săptămâni, după care se reduce gradual la o medie de o oră şi zece minute, pe măsură ce trec primele trei luni de viaţă.
Totuşi, există diferenţe destul de mari între copiii din diverse ţări. De exemplu, unii s-a constatat că plâng doar 30 de minute în 24 de ore, în timp ce alţii nu se opresc sub cinci ore cumulate pe zi.
Autorii studiului au stabilit că bebeluşii plâng cel mai mult în Marea Britanie, Italia, Canada şi Olanda. La polul opus sunt cei din Danemarca, Germania şi Japonia.
Autorii cercetării au încercat să înţeleagă cum s-a transformat de-a lungul timpului modul de creştere a copilului, mai exact grija care-i este acordată bebeluşului şi unitatea familiei.
Oamenii de ştiinţă consideră că ar fi nevoie în prezent de noi linii directoare universale, pentru ca părinţii moderni şi profesioniştii din domeniu să poată aprecia ce înseamnă o durată normală, respectiv o durată excesivă de plâns în cazul copiilor nou-născuţi.
Autorii studiului speră să afle pe viitor dacă diferenţele dintre culturi ţin de modul în care părinţii au grijă de copiii lor sau de alţi factori legaţi de experienţele din timpul sarcinii ori de structura genetică.
