Dacă nu o cunoaşteţi, deşi probabil nu o dată i-aţi zărit floricelele galbene, întrebaţi ţăranii, ei o dau la pui! Ouăle găinilor hrănite cu această buruiană au de până la 20 de ori mai mult acid Omega 3 decât cele obişnuite. Din acest motiv, o recomandăm în locul suplimentelor nutritive, despre care nu puteţi băga mâna în foc câta omega 3 conţin.
Recoltaţi vârful moale al plantei, care poarte ajunge şi la 20 de centimetri, în funcţie de mărimea ei. Două smocuri de iarbă grasă cu o lingură de ulei de măsline şi un strop de oţet de merem, devenit obişnuinţă timp de 10 zile, vă vor da multă energie şi vă au proprietăţi detoxifiante caracteristice puţinor plante. Efectul ei este maxim cu uleiul de nuci, pe care vă recomandăm să-l preparaţi în casă. Iarba grasă este campioană la conţinutul de substanţe antidepresive, adică magneziu, calciu, potasiu, fenilalanină si triptofan.
O salată asigură necesarul zilnic de vitamina E şi mare parte din cel de vitamina C şi A. Dar şi de magneziu, al cărui deficit este una dintre cauzele unor afecţiuni precum diabetul, migrenele, osteoporoza, hipertensiunea si astmul. Iarba grasă este alternativa sigură şi mult mai eficientă la suplimentele de calciu şi potasiu, alături de urzică şi seminţe de susan.
Cercetătorii de la Universitatea din Illinois recomandă iarba grasă în toate sandwichi-urile, în loc de murături, deoarece are o uşoară aromă de lămâie şi piper, sau preparată la aburi, sau gătită ca spanacul, şi ne spun să-i mâncăm inclusiv seminţele. Iar Michael Pollan, profesor la Universitatea din Berkeley, una dintre cele mai autorizate voci în a condamna agrobussiness-ul intensiv, care deoarece suprasolicită cursul natural al naturii, apreciază că iarba grasă este cea mai nutritivă plantă de pe planetă. În restaurantele americane şi franţuzeşti de lux, iarba grasă se află la mare trecere. Românii o au în grădină şi o dau la găini, netrecându-le prin minte că-i poate scăpa de multe neajunsuri.
