Am vrut întotdeauna să simt că ceea ce fac, fac prin propriile puteri. Şi n-am vrut niciodată ca un bărbat să-mi spună: "taci fă, că dacă nu eram eu, nu se întâmpla". Am avut nişte chestii de mică – datorită educaţiei. Eu mi-am iubit taţii enorm. I-am divinizat. Ei m-au învăţat aşa: "o femeie trebuie să fie tot timpul pe picioarele ei, şi independentă". Nu trebuie niciodată să depinzi de un bărbat.
El poate într-o zi să te iubească, altă zi să nu te iubească. Nu trebuie să atârni la un bărbat – să-i ceri bani să-ţi iei un ruj, un demachiant, o cremă, sau să nu te poţi despărţi de el pentru că depinzi financiar. Sau, cum ţi-am zis adineauri, să spună: "Ciocu’ mic că dacă nu eram eu..."
