Apa sărată de sub scoarţa de gheaţă iese la suprafaţa printr-o serie de jeturi, cu presiune foarte mare, în apropierea polului sud.
Erupţiile au fost surprinse pentru prima oară în 2005 şi de atunci astronomii au bănuit că un ocean s-ar putea afla sub crusta de gheaţă a lui Enceladus.
O serie de noi descoperiri, publicate pe 25 iunie în jurnalul Nature, ar putea ridica statusul acestui lumi mici, cu un diametru de doar 500 de kilometri, intrând într-o categorie restrânsă de sateliţi care cuprinde Europa, Ganymede şi Calisto.
În plus, apa şi alte elemente organice, ar putea oferi un mediu propice pentru precursorii vieţii, a afirmat cercetătorul principal Frank Postberg de la Institutul Max-Planck pentru Fizică Nucleară, în Heiderlberg, Germania.
În urmă cu patru ani, analiza datelor trimise de sonda spaţială Cassini, a relevat faptul că jeturi de apă îngheţată se ridică dintr-o serie de crăpături, din zona polară a lui Enceladus, fiecare având circa 120 de kilometri.
Jeturile se înalţă mii de kilometri în spaţiu, o parte din particulele de gheaţă ajungând chiar pe cel mai depărtat inel al lui Saturn.
Acum, dovezile arată posibilitatea existenţei unui ocean de apă sărată. Rezultatele au fost colectate de Cosmic Dust Analyzer, un instrument al sondei Cassini, şi care au indicat prezenţa sodiului în particulele de gheaţă de pe unul din inelele Saturnului.
