Conform datelor oficiale, prezenţa la urne a fost de 42,3%, procent situat în media participării la consultările populare din ultimii doi ani, elveţienii fiind chemaţi de câteva ori pe an la referendumuri pe teme dintre cele mai diverse.
Referendumul de duminică a fost rezultatul unui îndelungat proces început după accidentul nuclear produs în martie 2011 la Fukushima şi care a fost urmat de un puternic tsunami. La câteva săptămâni după acea catastrofă, Elveţia a decis ca pe termen lung să renunţe la energia nucleară, dar legea în acest sens a fost votată de parlament abia în septembrie 2016.
Elveţia are în prezent patru centrale nucleare ce produc aproximativ o treime din necesarul de energie al ţării. Executivul de la Berna a anunţat închiderea progresivă a acestora până în anul 2034, dar a subliniat că această dată este doar teoretică.
În paralel cu renunţarea la energia nucleară, Elveţia va implementa în etape până în anul 2050 o nouă strategie energetică bazată pe susţinerea energiilor regenerabile.
Prima componentă a acestei strategii, a cărei aplicare va începe chiar de anul viitor, vizează în principal reducerea consumului de energie şi stabileşte valori orientative ale diminuării consumului energetic pe cap de locuitor, respectiv o economie de 16% până în anul 2020 şi de 43% până în anul 2035. Conform datelor oficiale, consumul individual de energie a scăzut deja în Elveţia cu 14,5% faţă de nivelul din anul 2000.
Principalul partid al Elveţiei, formaţiunea naţionalistă Uniunea Democrată de Centru (UDC), s-a opus legii supuse votului la acest referendum, ea susţinând că înlocuirea energiei nucleare cu energia solară şi eoliană va implica cheltuieli de aproximativ 183 de miliarde de euro până în anul 2050.
