“Am fost dus în studioul 4 al TVR. Un căpitan care i-a informat pe toţi că am fost prins trăgând din turnul TVR e dat drept erou al Revoluţiei! După prezentarea mea pe post, am ajuns în dormitorul corpului de gardă. Eram 10 suspecţi şi militari cu mitralierele către noi. Aduceau tineri ce ne scuipau, ne loveau cu bocancii în tibii. Am fost transferaţi în alt dormitor, legaţi cu cătuşe. Trei militari au început să ia oameni. Nu se întorcea nimeni, eram sigur că ne împuşcă. Le-am strigat celorlalţi: «Dacă mor, e dintr- o eroare gravă! Să ştie copiii mei că se pot mândri cu tatăl lor!»”. Sinuciderea n-a luat-o în calcul, evadarea era imposibilă.
Altă amintire: “L-au chemat pe un căpitan cu nume polonez. Mi-a pus o faţă de pernă în jurul capului. Nu puteam să respir, aproape deliram. Prin cârpa aia simţeam automatul şi-l auzeam: «Bă, poate-ţi scap un glonţ în mutră. Recunoaşte ce-ai făcut!». Mai bine mor decât să retrăiesc scena. «Tovarăşe căpitan, vă interzic să vă bateţi joc de mine! Vă sunt superior şi nu sunt acuzat oficial de nimic! Ordinul nu se execută dacă e ilegal». Niciodată n-am fost mai deştept ca în ziua aceea!”.
