1. În Primul Război Mondial au murit 8 milioane de cai de luptă.
Pe timp de război, calul este cel mai bun prieten al omului și cel mai prezent animal pe câmpul de luptă, fie că trăgeau carele, transportau echipament sau mergeau la luptă cu soldații. De altfel, primul manual de antrenament cabalin datează încă din 1350 î. Hr.. Totuși, la momentul izbucnirii Primului Război Mondial, dezvoltările tehnologice în domeniul militar au făcut ca situația de pe front să fie mai periculoasă pentru cai decât pentru oameni. De pildă, într-o singură zi, în 1916, în timpul bătăliei de la Verdun din Franța, au murit aproximativ 7000 de cai, dintre care aproximativ 100 au murit în urma unei explozii provocate de tunurile navale franceze.
2. Sergentul Stubby, cel mai decorat câine în Marele Război.
În 1917, un cățeluș vagabond cutreiera campusul Universității Yale, unde se antrenau membrii Regimentului de Infanterie 102. Micul pit bull a câștigat simpatia unității cu șotiile sale, participând la exerciții și învățând chiar să salute cu laba dreaptă. Soldatul J. Robert Conroy l-a adoptat și l-a botezat Stubby. Conroy a reușit să îl ducă în Franța, unde câinele a fost expus la iperită (gaz muștar), ceea ce i-a produs o sensibilitate ridicată la gaze toxice, astfel avertizând regimentul cu privire la atacurile iminente cu gaze. Stubby a fost educat și să identifice, în timpul patrulelor, soldații răniți. Într-una din zile, Stubby a descoperit un spion german pe care, spre uimirea acestuia, l-a atacat până când au venit întăriri. Ca urmare a acestui gest, Stubby a fost numit sergent, depășind gradul proprietarului său. În cele 18 luni de serviciu, Stubby a participat la 17 bătălii, a supraviețuit unor serii de răni și, nu în ultimul rând, s-a dovedit a fi sprijinul moral de care soldații aveau nevoie.
3. Licuricii au luminat tranșeele Primului Război Mondial.
Una dintre cele mai uimitoare contribuții ale viețuitoarelor din lumea animală este aceea a Lampyris noctiluca, adică a licuricilor. Ghemuiți prin tranșeele umede și întunecoase, bărbați înrolați și ofițeri au adunat în borcane mii de licurici. Micile lanterne efemere le-au permis soldaților să citească rapoarte secrete, să studieze hărți de război sau să citească scrisori de la cei dragi rămași acasă. Conform unui studiu realizat în 2010, numai 10 licurici pot furniza aceeași cantitate de lumină precum o lampă stradală modernă.
Continuarea pe historia.ro
