Jandarmeria română l-a reținut, miercuri seară, în Piața Victoriei din București, pe cetățeanul german Paul-Arne Wagner, jurnalist independent, colaborator al mai multor publicații între care Süddeutsche Zeitung, scrie Deutsche Welle.
Publicația relatează momentul deja foarte dezbătut în România și compară situația din București cu cea din Zimbabwe.
”„Nu pot să spun când și cum m-au apucat. Nu știu dacă eram pe trotuar sau pe trecerea de pietoni. Parcă eram pe trecere și era verde”. Piața era, la acea oră, ocupată de protestatari, iar Paul nu era nici pe de parte singurul de pe acea trecere de pietoni – devenită oricum inutilă. „În câteva secunde m-au băgat deja în mașina poliției. Am fost deseori, ca jurnalist, în locuri unde alți oameni aveau probleme cu poliția sau jandarmii, dar eu nu am avut niciodată. Nu mi-am imaginat nici o clipă că s-ar putea întâmpla”. Dar s-a întâmplat. „Era ca într-un film polițist de proastă factură. Întrebam de ce sunt aici și nu mi se răspundea. Întrebam unde mergem și nu mi se spunea. Iar ușa mașinii se tot deschidea în mers” – ceea ce, până la urmă, i-a permis lui Paul să rețină mici detalii despre traseul ce avea să se încheie într-o cameră sinistră a unei secții de poliție, cu mobilier îmbătrânit, zugrăveală la preț redus, dulapuri expirate și lumină rece. Vreme de două ore și jumătate, agentul constatator Niculescu i-a înșirat lui Paul tot felul de motive care să-i justifice reținerea. „Nu unul, ci mai multe. Dar nu toate deodată, ci când unul, când altul. Nu mi-a spus o abatere clară, un articol de lege pe care l-aș fi încălcat”.
A stat izolat, acolo, fără să poată să dea vreun telefon. Din când în când a fost lăsat singur cu unul dintre jandarmii care l-au târât cu forța în dubă. „M-am simțit intimidat și am cerut să fie scos din încăpere”, spune. Nu i-au permis să cheme un avocat sau un translator. Nici să sune Ambasada Germaniei. „La secția de poliție oricum trebuie să închizi telefonul – deci n-aveam cum să chem vreun avocat”. Într-un final, a fost pus în fața unui proces verbal și i s-a cerut să accepte un avertisment pentru obstrucționarea activității jandarmilor. „Era scris mărunt și greu de citit. Mai ales că nici nu mi l-au dat în mână. Mi l-au arătat de departe, ca și cum s-ar feri să-l pot citi. Am spus că nu înțeleg ce scrie și nu pot semna”. Povestește că agentul Niculescu și-a apropiat palmele ca și cum ar vrea să țină între ele o carte și le-a dus aproape de nas: „Așa a ținut hârtia și a bombănit în ea că am făcut asta și asta și asta. Că l-aș fi apucat de braț pe jandarm. Dacă îl vezi îți dai seama: era protejat ca o broască țestoasă și de două ori mai mare decât mine. Am refuzat să semnez, pentru că erau numai minciuni!” Și-atunci l-au amenințat că îl amendează cu 500 de lei – tocmai pentru că refuză să semneze”, scrie publicația.
