Autenticitatea acestui obiect este disputată de secole, iar un reputat istoric britanic a afirmat recent că giulgiul ar fi un obiect de recuzită utilizat în Evul Mediu pentru a pune în scenă, în ziua de Paşte, dramatizări ale poveştii biblice privind învierea lui Christos.
Deşi, în 1988, datarea cu carbon radioactiv a arătat că giulgiul din Torino nu are 2000 de ani vechime, ci ar data din secolul al XIV-lea, controversele persistă între cei care consideră că este un artefact medieval şi cei care cred că acest obiect ar fi cu adevărat pânza în care ar fi fost înfăşurat trupul lui Iisus Christos.
Omul de ştiinţă britanic Charles Freeman nu numai că susţine că giulgiul datează din perioada medievală, dar propune şi o explicaţie legată de originea şi întrebuinţarea lui.
Freeman, autorul unei cărţi despre relicve, numite Holy Bones, Holy Dust: How Relics Shaped the History of Medieval Europe, a studiat descrieri şi ilustraţii ale giulgiului, constatând că ele nu apar înainte de anul 1355.
În 1453, giulgiul a fost cumpărat de către una dintre familiile domnitoare ale Europei, Casa de Savoia, care l-a promovat şi l-a transformat într-o relicvă de mare importanţă, menită să ridice prestigiul respectivei familii.
O gravură puţin cunoscută, realizată de Antonio Tempesta, un artist de la curtea savoiardă, înfăţişează giulgiul în anul 1613, într-unul dintre momentele când el era arătat solemn pelerinilor. Este frapant cât de diferit arăta giulgiul reprezentat în secolele XVI şi XVII faţă de obiectul ce poate fi văzut azi. Mai multe pe Descopera.ro.
