În timp ce preocupările cu privire la atingerea unui maxim în producția de petrol s-au redus ca urmare a unor surse noi oferite de fracturarea hidraulică, apare în prim plan îngrijorarea legată de epuizarea resurselor vitale ale solului.
Creșterea consumului de alimente a dus la o producție mai intensă, la pășunat excesiv și la despăduriri. Toate acestea privează solul de nutrienți vitali și de microorganisme benefice, îi reduc capacitatea de a reține apa și îl fac mai vulnerabil la eroziune.
Astfel de factori, exacerbați de schimbările climatice, pot duce, în cele din urmă, la deșertificare, fenomen responsabil în unele părți din China de furtuni galbene de praf, care pot provoca poluare periculoasă în Asia, uneori suficient de gravă încât să traverseze Oceanul Pacific și să determine reducerea vizibilității în vestul Statelor Unite.
Terenuri arabile în zone diferite ale globului, din Statele Unite și Africa sub-sahariană până în Orientul Mijlociu și nordul Chinei, au fost deja pierdute din cauza degradării solului.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) a estimat că 25 la sută din terenul agricol al planetei este extrem de degradat, iar 8 la sută, degradat moderat.
John Crawford, specialist în probleme de dezvoltare durabilă la centrul de cercetare Rothamstead din Marea Britanie, susține că degradarea solurilor ar putea, teoretic, să ducă la cumpărarea de mai mult teren pentru producția agricolă, care ar da o lovitură serioasă eforturilor de stopare a schimbărilor climatice, deoarece defrișarea pădurilor pentru a transforma pământul în teren agricol va duce la o creștere majoră netă a gazelor cu efect de seră.
"Dacă vom continua să tratăm solul la fel ca până acum, va trebui să transformăm în jur de 70 la sută din suprafața pământului în teren agricol pentru a satisface cererea de alimente până în 2050 (de la circa 40 la sută în prezent)", a spus Crawford. Și aceasta în parte pentru că vor exista mult mai multe guri de hrănit. Organizația Națiunilor Unite a estimat că populația mondială va ajunge la 9,6 miliarde până în 2050, de la 7,2 miliarde anul trecut.
Națiunile în curs de dezvoltare adoptă dietele occidentale care includ mai mult consum de carne, fapt ce va crește presiunea asupra resurselor agricole. "Trebuie să găsim modalități de a stabili costul real al produselor alimentare, inclusiv costul ecologic, cel al degradării solului", a spus Crawford.
Unul dintre factorii principali de degradare a solului îl reprezintă lipsa de diversitate în agricultură, practicile agricole fiind mai degrabă de exploatare a solului decât de gestionare a lui prin diversificarea plantațiilor atât de necesară pentru un sol sănătos, subliniază și Tim Hornibrook, specialist în agricultură. El a dat ca exemplu Vietnamul, țară ce s-a concentrat intens pe o singură cultură, cafea robusta, plantată pentru a fi exportată pe piața globală.
"Agricultura cu monoculturi duce la scăderea productivității", atrage atenția Hornibrook.
Și utilizarea excesivă a îngrășămintelor poate provoca leziuni solului, uneori alterându-i aciditatea sau salinitatea în moduri care reduc activitatea microbiană și, ca urmare, în final, însăși creșterea plantelor.
În aceste condiții, pentru gestionarea și rezolvarea problemei se impune mai multă educație în domeniul agricol cu privire la modul de a conserva solurile, alături de o mai bună utilizare a tehnologiei.
Securitatea alimentară a devenit un subiect fierbinte după ce creșterea record a prețurilor la cereale în 2008 a marcat începutul unei perioade de volatilitate. Piețele agricole sunt încă instabile, după prețurile aproape record din 2012 care au determinat creșterea producției, care a dus la surplus.
