Rata de detinere a unei locuinte in Germania este printre cele mai mici dintre tarile dezvoltate si aproape ultima din Europa, scrie Quartz. De fapt, de pe continent, singurii care aleg sa inchirieze mai mult decat nemtii sunt elvetienii, potrivit Incont.ro.
Potrivit ultimelor statistici ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), cele mai mari rate ale detinerii de case sunt in Spania (83,2%), Irlanda (81,4%), Grecia (73,2%) si Belgia (71,7%).
La coada clasamentului se afla Germania (41%) si Elvetia (38,4%) – este vorba de datele din 2004, pentru ca tarile aleg sa faca publice aceste cifre o data la cativa ani, deci o comparatie mai recenta este greu de realizat. Chiar si asa, se stie ca in 2013 procentul din Germania era de 43%.
Dar, asa cum nemtii o demonstreaza, sa ai o casa nu este un indicator al bunastarii unei natiuni. Spre exemplu, 80% dintre spanioli locuiesc in gospodarii detinute de unul din membrii familiei. Pe de alta parte, rata somajului este aici de 27%, tocmai din cauza unei bule imobiliare. In Germania, in schimb, rata somajului este de numai 5,2%.
Preferinta nemtilor pentru inchirieri dateaza de la sfarsitul anilor '30, inceputul anilor '40. Se stie ca Germania a suferit pagbe imense de pe urma celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pana ca tara sa se recunoasca infranta, in 1945, 20% dintre casele de aici erau la pamant. 2,2 milioane de locuinte erau rase complet, in timp ce alte doua milioane erau serios avariate. Un recensamant din 1946 arata ca era nevoie de inca 5,5 milioane de case pentru a acoperi cererea din Germania de Vest.
Pe langa lipsa locuintelor, nemtii s-au mai confruntat in aceeasi perioada cu o economie subrezita, iar moneda nationala nu mai valora aproape nimic. Germanii aveau nevoie de case in care sa locuiasca, dar asta se putea realiza numai printr-un program guvernamental. Ca sa rezolve situatia, in 1949, oficialii adoptau prima lege a locuintelor, construite "sa serveasca, in termeni de acomodare, marime si chirie unui numar cat mai mare de oameni".
Si a functionat. Gratie mai multor subventii si scutiri de taxe acordate de stat, dar si de catre organizatii private si non profit, pana in 1956, jumatate din cererea de locuinte fusese deja acoperita. Cele mai multe dintre acestea erau inchiriate, pentru ca cei mai multi oameni nu si le permiteau, iar bancile cereau avansuri foarte mari pentru acordarea unor imprumuturi.
In Germania, este mult mai convenabil sa traiesti cu chirie. Chiriile din Germania sunt unele dintre cele mai mici din lume. Intr-un clasament mondial, pe primele locuri in topul chiriilor accesibile (rata calculata intre puterea de cumparare a locuitorilor, in moneda locala, si pretul de inchiriere) se afla Cehia, Polonia, Ungaria, Turcia, Portugalia, Austria, Italia, Grecia, Spania si Germania, in timp ce chiriile mari sunt atribuite Japoniei, Chinei, Islandei si Statelor Unite (datele apartin OCDE si Eurostat).
