Cum vor arăta ROŞIILE VIITORULUI

De exemplu, roșiile de tip FW 13, de culoarea mierii, nu se vor strica, ci se vor stafidi. 'Aceste roșii se comportă ca și curmalele, pierd apă și conținutul de zahăr crește. Astfel se stafidesc fără să se strice', spune cercetătorul Sylvain Bontems, citat de 20minutes.ch.

Grupul agrochimic și pentru semințe Syngenta a ales regiunea din sud-estul Franței pentru pământul rece primăvara și căldura estivală, fără ploi. 'Trebuie ca noile soiuri să reziste la variațiile de temperatură', afirmă Regis Cambon, directorul stațiunii de cercetări.

Crearea unui nou fruct sau a unei noi legume este ușoară pe hârtie. Cu totul altfel stau lucrurile în realitate. 'Iei un părinte A de dimensiuni mari, rezistent la paraziți, dar puțin faimos. Și un părinte B, mai mic, însă cu un fruct frumos. Faci din ele un hibrid', dar fără nicio modificare genetică, explică Sylvain Bontems.

'Apariția genotipării, acum 15-20 de ani, a revoluționat cercetarea, acum putându-se lucra cu o diversitate mai mare', adaugă cercetătorul. Nu mai este nevoie de cultivarea unui soi pentru a-i testa caracteristicile, ci este suficientă prelevarea unei frunze și determinarea ADN-ului pentru a vedea dacă are o anumită genă de culoare, de rezistență sau de gust (acidulat, dulce, amărui, etc.).

Sunt necesari totuși 10-15 ani de cercetări înainte de comercializare și nu toate creațiile marilor grupuri agrochimice și de semințe sunt validate. GEVES, Grupul de analiză și control al soiurilor și semințelor, este cel care hotărăște înscrierea în catalog a unui soi, deschizând astfel calea comercializării lui în Europa. Potrivit criteriilor sale, un soi nou trebuie să fie 'distinct', 'omogen' și 'stabil'. Circa 600 de soiuri noi sunt înscrise anual în registrul francez (care se adaugă la cele 9.000 înscrise deja), creații ale marilor grupuri — ca Syngenta, Monsanto sau Vilmorin—, dar și ale unora mai mici sau ale centrelor de cercetare de stat.