Scriitorul japonez Haruki Murakami a dezvăluit, în premieră, imagini cu biroul său. Acesta a publicat pe site-ul personal mai multe fotografii din camera unde lucrează zi de zi.
În această încăpere, Murakami are o bibliotecă cu aproape 10.000 de discuri de vinil, majoritatea cu muzică jazz.
„Aproape întotdeauna ascult muzică atunci când lucrez”, a mărturisit el.
Zi de zi, îşi savurează cafeaua dintr-o cană ce are imprimat steagul Elveţiei, iar pe birou păstrează câteva suveniruri din diverse ţări pe care le-a vizitat de-a lungul timpului şi o figurină cu Yasuhiro „Ryan” Ogawa, un jucător profesionist de baseball din Japonia. Acesta joacă la Yakult Swallows, echipa favorită a scriitorului.
De asemenea, Murakami mai are pe birou o mulţime de creioane, pe care le ţine în nişte pahare speciale.
Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a născut în 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo.
Experienţa de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul „La sud de graniţă, la vest de soare”) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver i-au influenţat formarea sa ca scriitor.
Primul său roman, „Ascultă cum cântă vântul” (1979), i-a adus premiul Gunzo, fiind urmat de „Pinball, 1973” (1980) şi „În căutarea oii fantastice” (1982), volum distins cu premiul Noma.
În 1987, a publicat „Pădurea norvegiană”, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare.
Murakami a mai publicat volumul de interviuri „Underground. Atentatul de la Tokyo şi spiritul japonez” (1997) şi romanele „La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor” (1985), „Dans dans dans” (1988), „Cronica păsării-arc” (1994), „Iubita mea, Sputnik” (1999), „Kafka pe malul mării” (2002), „În noapte” (2004), „1Q84” (2009-2010) şi „Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj” (2013), precum şi volumele de povestiri şi eseuri „Elefantul a dispărut” (1993), „După cutremur” (2000), „Salcia oarbă, fata adormită” (2006) şi „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (2007).
Haruki Murakami s-a numărat în ultimii ani printre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură.
