In perioada imediat următoare cutremurului s-au luat decizii care au schimbat radical destinul arhitecturii oraşului Bucureşti, spune la RFI Alexandru Budişteanu.
Claudia Zidaru: Cum a fost dialogul după 4 martie 1977 cu Nicoalae Ceaușescu? Ce v-a întrebat? Ce v-a spus?
Alexandru Budișteanu: Mi-a spus că vrea să reconstruiască acest oraș. El era un provincial care iubea Bucureștiul, eu eram un provincial care iubeam Bucureștiul. Ne-am înțeles. Am stat de vorbă după cutremur. Am fost chemat la el. Mai întâi a fost o ședință care a avut loc pe 14 martie. Acolo el a prezentat problema reconstrucției capitalei. După aceea a avut această discuție foarte amicală cu mine. A spus că trebuie să facem ceva pentru București. I-am răspuns că sigur că da. Apoi m-a întrebat că dacă mi-ar propune să fiu arhitectul șef al capitalei, aș accepta? Era un om deștept, patriot și cu viziunea lui egoistă, personală. Dar avea o viziune. El știa că vrea ca totul să fie cât mai grandios. La ora actuală, Bucureștiul are niște clădiri mari și niște mari artere mulțumită lui. Nu ar fi fost dacă nu era el. Din punct de vedere economic, mai economicos era să dezvolți orașul așa cum era, nu să deschizi niște bulevarde cu demolări și cu mari sacrificii.
Claudia Zidaru: Dacă este să privim cu sinceritate, aspectele amintite de dumneavoastră sunt tocmai cele criticate din multe puncte de vedere.
Alexandru Budișteanu: Vreau să spun că în acest scop se putea proceda în diferite moduri. El a avut o atitudine dură în ceea ce privește sacrificiile, demolările și implicările acestui proiect.
Claudia Zidaru: Dumneavoastră ce ați spus în privința demolărilor?
Alexandru Budișteanu: Pe scurt, problema era următoarea. Nu aveai voie să îl contrazici. Cine declară că l-a contrazis și a avut succes minte. Zburai de nu tevedeai.
Claudia Zidaru: Dar acum, când nu mai este Ceaușescu, ce părere aveți despre demolări?
Alexandru Budișteanu: A fost un rău care s-a întors spre bine, cu niște suferințe și cu o manieră foarte necetățenească și dură de a trata lucrurile.
Claudia Zidaru: Credeți că a fost cineva care ar fi putut vreodată să îi spună lui Nicolae Ceaușescu faptul că aceste demolări vor cicatriza Bucureștiul?
Alexandru Budișteanu: Nu. El știa perfect ce face, dar a zis că merită, că acesta este prețul, iar Bucureștiul rămâne așa cum vrea el. Trebuiau să fie toate soluțiile lui și niciodată pentru că ar fi greșit ceva, ci pentru că una era mai bună decât cealaltă. Dacă îl convingeai că o variantă este mai bună, devenea a lui și atunci se făcea.
Claudia Zidaru: Mi-ați spus termenii în care discuta. Dar care erau termenele? În cât timp vă dădea de realizat un proiect?
Alexandru Budișteanu: El nu înțelegea nimic din proiectele desenate, ci numai din machete. Dacă se putea totul trebuia făcut în mărime naturală, dar era mai greu. În calitate de arhitect șef eu prezentam machetele. Aceasta era atribuția mea. După aceea el spunea dacă este bine să se facă sau nu. Se hotăra să se facă așa.
Claudia Zidaru: Dumneavoastră unde vă aflați în ziua de 4 martie 1977? Erați la București?
Alexandru Budișteanu: Da. Eram la mine în casă, pe strada Mihai Bravu, într-un apartament de trei camere. Le mulțumesc tovarășilor bulgari că au transmis un film neinteresant pentru că eu am plecat de la televizor. După aceea s-a produs cutremurul. S-au prăbușit toate rafturile cu cărți care fuseseră în spatele meu. L-am simțit pe pielea mea. Știu cum a fost cutremurul.
Claudia Zidaru: Cum arăta Bucureștiul după cutremur?
Alexandru Budișteanu: Arăta prost. În afară de faptul că era un oraș destul de dezorganizat, avea unele lucruri frumoase, dar și multe lucruri amestecate, la care s-au adăugat și demolările care au provocat mizerie și haos. S-a lucrat pe rupte. Și armata, dar și toți care puteau să contribuie au contribuit. S-a lucrat cu un ritm foarte rapid, dictatorial. Într-adevăr, reconstrucția s-a mișcat repede. Eforurile s-au concentrat pe îndepărtarea consecințelor cutremurului. După aceea a început sistematizarea propriu-zisă., cu anumite sacrificii, făcute cu orice preț, prin marele bulevard Victoria Socialismului. Ceaușescu a vrut ca această transformare să meargă rapid și să se vadă ce a făcut el. Și a reușit.
Claudia Zidaru: Care a fost prioritatea zero a lui Ceaușescu după cutremur?
Alexandru Budișteanu: A fost reconstrucția centrului civic, cu clădirea Casa Poporului și cu marele bulevard Calea Victoria Socialismului.
Claudia Zidaru: I s-a spus vreodată lui Ceaușescu cam cât este de criticat pentru demolări? Dumneavoastră i-ați zis vreodată ceva? A ajuns vreodată această discuție la nivelul lui?
Alexandru Budișteanu: Pot să vă spun că era foarte conștient. A mai fost încă un element care l-a făcut să fie atent. Acolo s-a produs o reacție internațională, iar Ceaușescu, în fața mea, s-a schimbat ca atitudine. Este vorba despre demolările și reconstrucția satelor.
