”Există toate semnele că sistemul occidental se confruntă cu o serie de şocuri interne majore, fără precedent ca intensitate, multiplicându-se cu o viteză exponenţială în timp ce, pe plan extern, apar noi şi ameninţări, unele continuare a unor situaţii conflictuale mai vechi, altele cu totul noi, genereate de dorinţa noilor actori de putere de a reîmpărţi sfere de influenţă şi de a-şi apropria cât mai multe teritorii, reale sau virtuale, din ceea ce însemna, până mai deunăzi, terenul rezervat de joc al puterilor occidentale. Dacă acceptaţi echivalarea „lumii occidentale“ cu spaţiul euro-atlantic, atunci să enumerăm crizele şi să vedem dacă există similitudini între diferitele crize naţionale şi dacă, eventual, ele se pot subsuma unei arhitecturi logice a destrucţiei. Şi să vedem dacă se poate confirma opinia mea că este vorba despre un atac împotriva lumii occidentale, perfect coordonat şi care răspunde următorului raţionament: analizele operative militare şi de securitate au demonstrat că un atac frontal împotriva spaţiului euro-atlantic, militar sau economic, chiar dacă nu este imposibil, ar fi extrem de costisitor şi cu rezultate imprevizibile. În consecinţă, trebuiau să fie privilegiate formulele de slăbire, diluare şi implozie a structurilor interne de putere ale acestui spaţiu, determinând o mişcare de implozie a sa”.
Cristian Unteanu: Atacul asupra Occidentului
