Potrivit studiului, o creştere cu un metru a nivelului oceanului
planetar ar fi suficient de importantă pentru a afecta câmpul
gravitaţional terestru în emisfera sudică şi modifica rotaţia planetei.
Această modificare a rotaţiei ar antrena o acumulare a apei oceanice în
emisfera nordică şi s-ar putea traduce prin diferenţe importante în
nivelul diferitelor oceane, creşterea cea mai mare fiind aşteptată, în
acest caz, pe coastele estică şi vestică a Statelor Unite.
Pe
de altă parte, topirea calotei glaciare a Antarcticii provoacă o
creştere a nivelului mării de 3,2 metri, arată studiul, bazându-se pe
noi măsurători ale geometriei calotei glaciare a regiunii, în timp ce
studii anterioare estimau o creştere de 5-7 metri. Chiar şi aşa,
efectele estimate sunt dramatice.
"Schema creşterii nivelului oceanelor nu depinde de rapiditatea şi
gradul de topire a calotei glaciare a Antarcticii de Vest", avertizează
principalul autor al studiului, Jonathan Bamber, de la Universitatea
din Bristol, Marea Britanie.
"Chiar în cazul în care calota glaciară a
Antarcticii de Vest nu ar contribui decât la o creştere de un metru a
nivelului oceanelor, etalată de-a lungul multor ani, nivelul oceanelor
de-a lungul coastelor nord-americane ar cunoaşte o creştere cu 25% mai
mare decât media", scrie el.
În Antarctica se află de aproape nouă ori mai multă gheaţă decât în
Groenlanda, iar regiunea este considerată o bombă cu întârziere pentru
nivelul oceanelor. Calota glaciară a Antarcticii de Vest suscită temeri
în mod deosebit, pentru că este formată în mare parte din gheţuri care
se sprijină pe straturi stâncoase aflate sub nivelul oceanului.
Suprafeţe ample din banchiza plutitoare împiedică în prezent această
gheaţă să ajungă în ocean, dar cercetătorii se tem că acest lucru se va
întâmpla la un moment dat, dacă banchiza se desprinde.
Cercetătorii nu ştiu cu ce viteză va dispărea calota glaciară a
Antarcticii, dar dacă se topeşte în ritm constant timp de 500 de ani,
nivelul oceanelor va creşte cu 6,5 milimetri pe an, adică de două ori
mai repede decât ritmul actual.
"Chiar dacă este mai puţin important decât previziunile anterioare,
gradul de instabilitate este enorm", avertizează Erik Ivins, de la
Institutul californian de Tehnologie, într-un articol ce însoţeşte
studiul. "Masa totală care se adaugă oceanelor (...) va fi aproape
echivalentă cu masa care ar fi proiectată pe Pământ de impactul cu
2.000 de comete Halley", adaugă el.
