S-a născut în anul 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. Din tinerețe a dorit să se facă monah, din cauza prigoanei împotriva ortodoxiei, care a avut loc în Transilvania în secolul al XVIII-lea, nu a putut însă să rămână aici. Așa a ajuns în Țara Românească și a intrat în slujba mitropolitului Roșca.
În anul 1750 a ajuns împreună cu mitropolitul la Muntele Athos. A primit treapta diaconiei la Mănăstirea Vatoped. După moartea mitropolitului, a rămas ucenic al starețului Mănăstirii Vatoped, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. În anul 1763 îl însoțește pe marele stareț în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu.
După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a revigora viața în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire, astfel că organizează aici o mănăstire cu viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahala în doar cinci ani, adunând în jurul lui 103 ucenici.
Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și Mănăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, în decembrie 1806.
În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiană. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani (având ziua de sărbătorire 3 decembrie).
sursa: crestinortodox.ro
