George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în recrutare şi headhunting din România, povesteşte pe blogul propriu cum nu a reuşit să găsească o asistentă pentru un client, deşi a primit peste 1.000 de CV-uri.
Motivul e foarte simplu şi poate fi rezumat la un singur cuvânt: neatenţia (candidaţilor pentru un post care presupune atenţie la detalii):
"Într-o zi, unul dintre clienții noștri mari mă roagă să-l ajut să-și găsească o asistentă, o “asistenta de direcţie”, cum îi spun ei, un “gate keeper” pentru country manager. În multe companii sau instituții i se spune “sef de cabinet”, sau chiar în alt fel, ca să nu-i spună “asistentă”, din pudoare sau din cine știe ce alte pricini. E drept, adesea e un post cu o responsabilitate, influență și autoritate mai mari decât ale multor manageri din organizația respectivă, chiar dacă nu are acest cuvânt magic în nume.
Salariul era cu foarte puțin sub 3,000 de Euro, iar cu alte beneficii trecea de acest prag psihologic. Bani în buzunar la sfârșitul lunii, să nu se înțeleagă altceva.
Ce face și cum trebuie să fie un astfel de “om al presedintelui” e evident pentru toată lumea: are grijă de timpul, de nervii și de imaginea lui în ochii tuturor, e în permanență cu ochii pe el ca să nu facă sau să nu spună prostii, din neatenție sau chiar din neștiință, îl apără de dușmani și de prieteni, îl avertizează, îi atrage atenția. Ca să poți să faci toate acestea simultan și, mai ales, în orice clipă, chiar și când nu mai ești la birou, trebuie să știi să evaluezi rapid orice situație, să știi când să iei o decizie, și să o și iei. Dar, mai ales, să vezi detalii care scăpa tuturor celorlalți.
Am căzut repede de acord cu directorul că nu e nevoie câtuși de puțin de o experiență pe un post similar. Cu o bună educație, o doză consistență de inteligență, cu un reflex al businessului și cu calități ca acelea înșirate mai sus, poți fi un foarte bun om al președintelui, indiferent de unde ai veni. Şi am căzut repede de acord și asupra unei mici “strategii” de recrutare și de filtrare.
Am pus niște anunțuri și am trimis și e-mailuri celor din banca noastră de date, trecând acolo și câteva informații din care orice neprost putea deduce repede prestigiul corporației și că e una din cele mai mari businessuri din România. Şi am trecut și salariul. Am scris că se caută o “personal assistant”. Sigur, puteam să scriu “şef de cabinet”, sau altele și mai și, dar mi-am zis că dacă cineva nu sesizează din cele de mai sus că nu e un job tocmai obișnuit de secretară, atunci nu prea are de ce să trimită CV-ul. Iar dacă se va speria de titlu, gândindu-se că iarăși își caută vreun director amantă, fără să verifice despre ce e vorba, atunci să rămână în siguranță acolo unde este. Şi am pus în anunț și niște mici capcane, niște detalii minore de formă și de format, știind bine că unii nu le vor observa, sau nu le vor lua în serios.
Am primit peste o mie de CV-uri, după cum mă și așteptam. CV-uri care și-au făcut bine treaba, fără ca expeditorii să bănuiască, după cum am spus. Când cauți pe cineva care trebuie să fie atent la detalii și la imagine, te uiți la detalii și la imagini, normal. Dacă cineva îmi spune că în toate hârtiile directorului va pune zilnic virgulă exact acolo unde îi este locul, însă că în propria hârtie a avut o scăpare, dați-mi voie să nu îl cred, mai ales când miza este atât de mare.
Şi m-am uitat la detalii in acele CV-uri, convenind cu directorul că dacă sunt mai mult de trei, patru, hai maximum cinci greseli, neatenţii sau lucruri pe care nu ar vrea să le vadă la fel şi în hârtiile lui, nu are rost să mai oboseşti omul la interviu pentru un asemenea post...
Nu a fost nevoie să citesc toata mia de CV-uri. Pe unele nici nu am ajuns să le deschid, se vedea direct din e-mail ce era de văzut. Pe altele le-am deschis, dar nu a mai fost nevoie să caut virgulele şi blancurile, că le-am dat delete instantaneu. Cred că vreo sută au fost citite cu atenţie, până la capăt, însă niciunul nu a trecut de baremul acela de "cinci", nici pe departe", a scris Butunoiu aici.
Concluzia: expatul respectiv şi-a găsit o asistentă în ţara din care a venit.
