Printre argumentele aduse de Andrei Pleșu se numără apartenența religiei la bagajul cultural general, precum și necesitatea de a-ți cunoaște propria tradiție, o tradiție care nu poate fi aruncată la coș peste noapte.
"A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a învăţămîntului universitar, a identităţii spirituale europene şi planetare. Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conştient, în continuarea propagandei ateiste, a retoricii – cu adevărat vetuste – pentru care religia e „opiumul popoarelor", scrie Andrei Pleșu într-un editoria postat pe site-ul Adevarul.ro.
Dacă tot ce e tradiţie e „vetust", atunci n-avem decît să ne naştem din nou, spălaţi pe creiere, voioşi să „sheruim" un confortabil statut de fiinţe virtuale, mai spune Pleșu.
Andrei Pleșu trece în revistă și problemele legate de orele de religie din școlile românești: maniera în care se face predarea, precum și ipocrizia unor înalte fețe bisericești.
"Trebuie să recunoaştem că opozanţii orelor de religie din şcoli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi" ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele", ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi", scrie autorul unor cărți ca "Despre îngeri" sau "Parabolele lui Iisus".
Problemele apar însă legat e modalitatea în care se face predarea religiei în România. "Am auzit lucruri smintitoare despre preoţi care promiteau iadul copiilor nepostitori sau celor care merg la film duminica", arata Pleșu.
"O problemă există, totuşi. Nu e de loc indiferent cine îşi asumă funcţia pedagogică în programa şcolară. O oră de religie prost făcută, o oră de religie debitată convenţional, într-o atmosferă de evlavie formală, o oră de religie predată de profesori slab pregătiţi, care nu fac nici o diferenţă între ora de religie de la şcoală şi predica duminicală de la biserică – e un „experiment" ratat, care poate avea efecte mai rele decît chiar lipsa totală a oricărei instrucţii religioase. Am auzit lucruri smintitoare despre preoţi care promiteau iadul copiilor nepostitori sau celor care merg la film duminica(...) Să nu ne speriem de pomană: nu religia ne va strica tineretul, ci lipsa manualelor de calitate, incultura veselă, standardizarea vieţii interioare, lipsa măsurii, a discernămîntului, a respectului pentru valori şi pentru beneficiile singurătăţii bine folosite". Textul integral AICI
