Ideea nu este tocmai nouă, ea fiind popularizată în trilogia filmelor Matrix. Chiar și așa, oamenii de știință încă discută despre asta. Unii dintre ei spun că este posibil să fim prinși într-o lume virtuală, chiar dacă asta înseamnă să aruncăm la gunoi tot ceea ce știm despre univers și locul nostru în el.
„Dacă trăim într-o simulare, atunci cosmosul pe care-l observăm este doar o parte foarte mică a întregii existențe fizice. În timp ce lumea pe care o vedem este, dintr-un anumit punct de vedere, reală, nu este localizată la nivelul fundamental al realității", a scris Nick Bostrom într-o lucrare controversată din 2003, care a ajuns să fie cunoscută drept „ipoteza lumii simulate".
Rizwan Virk, fondatorul programului PlayLabs din interiorul MIT este unul dintre oamenii de știință care iau în serios această ipoteză. El a spus că la un moment dat a jucat un joc de realitate virtuală atât de realist, încât a uitat că se află într-o cameră goală cu un headset pe cap. Astfel, s-a întrebat dacă nu cumva noi suntem creați într-o lume simulată și controlați de creaturi mult mai avansate tehnologic decât noi.
La pol opus se află Lisa Randall, fizician la Universitatea Harvard, care crede că șansele de a trăi într-un univers simulat sunt zero. În primul rând, nu există nicio dovadă că lumea noastră nu este ceea ce pare a fi. În al doilea rând, ea se întreabă „de ce s-ar obosi cineva să simuleze oamenii? De ce o specie mai avansată s-ar preocupa de noi?".
Dacă s-ar dovedi că lumea chiar este o simulare, oamenii și-ar ieși probabil din minți. Astronomul Abraham Loeb spune că această veste ar duce la revoltă. Știind că gândurile și faptele nu sunt ale noastre „ne-ar scăpa de consecința acțiunilor noastre. Nimic nu este mai periculos pentru ordinea socială decât acest fapt".
