A făcut parte din grupul de soldați romani care a executat ordinul de crucificare a Mântuitorului Hristos, se pare că Sfântul Longhin a fost cel care a lovit cu sulița coasta Sa, după răstignire. Fiind martor la semnele care au însoțit pătimirea lui Iisus, întunericul, cutremurul, sfâșierea catapetesmei templului, precum și la Învierea Sa de a treia zi, Longhin a crezut în Hristos.
Sfântul Mucenic Longhin a rostit, în momentul morții Domnului: "Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta" (Matei 27; 54). Fiind pus să păzească mormântul Domnului, Sfântul Longhin și alți doi ostași n-au primit arginții pentru care ar fi trebuit să tăgăduiască Învierea Mântuitorului.
Cei care au dorit moartea Lui Iisus Hristos, arhiereii și "bătrânii", membrii ai sinedriului, au dat ostașilor mult argint ca să ascundă învierea lui Hristos, spunând că trupul Său a fost furat noaptea, când ei dormeau.
Sfântul Longhin nu a primit însă banii și nu a vrut să ascundă minunea, ci a mărturisit-o și adevărată a fost mărturisirea lui. Pentru aceasta toată mânia pe care o aveau înainte asupra lui Hristos au îndreptat-o împotriva lui. Aceștia căutau motiv și vreme potrivită să-l piardă, dar nu aflau, pentru că Longhin fiind mai bătrân și mai cinstit decât toți, era binecunoscut Cezarului.
După Înviere, Sfântul Longhin și-a părăsit slujba militară, s-a întors în Capadocia, ținutul său natal, și s-a dedicat propovăduirii Evangheliei. Totuși în cel din urmă a fost arestat și ucis, în urma unui complot care a ajuns până la Roma, fiind spuse împăratului multe clevetiri împotriva sa.
Acesta a ordonat să fie pedepsit cu moartea ca un potrivnic al său. După ucidere, capul Sfântului Longhin a fost adus la Ierusalim spre încredințarea iudeilor care i-au uneltit moartea, fiindu-i aruncat în locul în care se strângeau gunoaiele.
În urma unei vindecări minunate întâmplate în acele locuri, capul i-a fost descoperit și în scurt timp acolo a fost ridicată o biserică.
Sursa: Agerpres
