A suferit martiriul în timpul persecuției dezlănțuite de împăratul roman Iulian (361-363), supranumit "Apostatul", nepot pe linie paternă al Sfântului Împărat Constantin cel Mare. În timpul domniei lui a încercat să readucă Imperiul Roman de la creștinism la păgânism, de unde și denumirea de "Apostatul". Domnia lui a fost scurtă datorită morții sale survenite în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în iunie 363, scrie agerpres.ro.
După ce a preluat conducerea imperiului, Iulian a încercat restaurarea credințelor și a practicilor păgâne, luând măsuri de persecutare a creștinismului. Astfel, la conducerea armatei și a marilor unități administrative au fost instalați funcționari păgâni. Aceștia aveau misiunea să reintroducă vechile practici, să refacă templele și să le redea cultului.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate după perioada de liniște instituită de Sfântul Împărat Constantin, la Durostor a avut loc o ceremonie la care au fost aduse jertfe tuturor zeilor. Guvernatorul, bucurându-se că locuitorii îi cinstesc pe zei în toate zilele, a poruncit să fie chemați la masă toți mai-marii cetății.
Văzând această sărbătoare păgână, Emilian, locuitor al cetății, a intrat în templu și a sfărâmat statuile zeilor, care se găseau acolo, a răsturnat altarul lor, jertfele care erau puse înainte le-a aruncat, a spart sfeștnicele și a vărsat toate vasele. Fiind prins, guvernatorul a poruncit ca să fie închis.
A fost supus la chinuri pentru a-și lepăda credința, însă Sfântul Mucenic Emilian a mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos, nedorind să aducă jertfe zeilor. Pentru aceasta, a fost bătut cumplit iar în cele din urmă a fost aruncat în foc.
