Aflarea viitorului nu a fost însă niciodată o preocupare a creștinilor, ci întotdeauna aceasta a fost asociată cu vrăjitoria si cu paganismul, drept pentru care folosirea obiectelor sfinte (icoane, cruci, Evanghelie, carți liturgice) pentru ghicirea viitorului este o lucrare drăcească și o cădere din dreapta credință a Bisericii lui Hristos.
La slujbele Bisericii, mai înainte de a se citi din Sfanta Evanghelie, creștinii cer de la Dumnezeu o învrednicire specială: „Pentru ca sa ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.” Cuvântul lui Dumnezeu, cuprins în Sfânta Evanghelie, este „vestea cea buna” a mântuirii, adusă lumii de Mântuitorul Iisus Hristos.
Atâta timp cât Evanghelia este vazută ca un izvor de credință, de nădejde și de bucurie, ce legatură are deci aceasta cu cei care doresc sa-și cunoasca viitorul? Aflarea viitorului nu are nimic în comun cu rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe, iar dorința de aflare a viitorului este un păcat izvorat din necredință, împotriva purtarii de grijă a lui Dumnezeu.
Atitudinea creștină față de o practică necreștină
Practica de a „deschide cartea” este o practică pe care nu o găsim în nici o carte de cult și care este contrară regulilor stabilite de Biserică pentru săvârșirea cultului. Această practică înșelătoare compromite dreapta credință, identificând-o pe aceasta cu superstiția, pentru că i se cere preotului să facă pronosticuri și să ofere răspuns solicitărilor. De asemenea, aceasta este condamnată de toți marii duhovnici ai Bisericii Ortodoxe, nici unul nepracticând aceasta „vrăjitorie cu cele sfinte”.
