Potrivit unui egiptolog, se pare că o rudă îndepărtată a salatei romane (o varietate de salată cu frunze alungite) era văzută ca afrodiziac în Egiptul Antic.
Salima Ikram de la American University of Cairo susţine că imagini reprezentând salata pot fi observate pe mormintele ce datează din anii 2.000 î.e.n. Mai mult, salata pare să fie un un simbol al zeului fertilităţii Min.
Se credea că salata era sacră atât din cauza faptului că ea creştea dreaptă, cât şi ca urmare a lichidului lăptos care rezulta când ea era tăiată, un simbol fie al laptelui mamei, fie chiar al spermatozoizilor.
Însă, în loc ca egiptenii să fie interesaţi de frunzele salatei, ei culegeau seminţele florilor pe care le utilizau cu scopul de a face din ele uleiuri naturale pe care le foloseau pentru gătit, în medicină sau chiar şi pentru mumificat.
În prezent, în Egipt, leguma este utilizată ca remediu tradiţional pentru creşterea părului.
Frunzele de salată au debutat ca aperitiv care stimula pofta de mâncare în jurul anului 85 î.e.n. în la greci şi romani. Mai mult, se pare că în acea perioadă se recomanda consumul de frunze de salată chiar şi după masă pentru a ajuta la digestie.
