Rețetele speciale pe care bunicile noatre le preparau și care erau un fel de ritual din moși-strămoși care aduceau bună-dispoziție în sate și sporeau distreacția atunci când erau servite la hore aveau ca ingerdient de bază cânepa.
Se pare că haldanii (cânepa autohtonă) avea și alte întrebuințări decât cele pe care le știm noi, adică bețe din care făcea bunicul gard și nu era cultivată doar pentru filiatura de la oraș, ci era utilizată și pentru relaxare.
Jufla și laptele de buhai
Ei bine, jufla şi laptele de buhai sunt două invenţii gastronomice româneşti cu care strămoșii noştri se delectau. Laptele de buhai era obținut din cânepă și se prepara prin amestecarea păsatului de porumb cu cânepă măcinată, la care se adăuga lapte proaspăt fiert de vacă. Tot acest preparat miraculos era de obicei servit iarna, pe cuptor, doritorilor de bunătăți ciudate.
Jufla era o plăcinta pe care bunicii noștri o preparau cu lapte de buhai, un fel de pască cu cânepă, dacă vreți. Ceea ce ar putea reprezenta o dovadă că primele coffee shop-uri au apărut în Moldova.
Un alt obicei strămoşesc explică oarecum lipsa din viaţa de la sat a bonelor. Femeile, deşi aveau copii mici, erau capabile să meargă toată ziua la câmp pentru a munci. Se pare că acest lucru era posibil cu ajutorul ceaiului de mac. Celui mic îi era servită o ceaşcă cu acest lichid şi nici Armata Roşie nu reuşea să-l trezească timp de câteva ore.
Desigur, copiii începeau să vorbească pe la cinci ani și erau un pic cam bătuți în cap, dar nici nu trebuie să știi mare lucru ca să prășești drept. E destul să pui un pâlc de maci în capătul lotului.
