El avea șapte fii și trei fete. Iar fii săi, văzându-l pe tatăl lor că face milostenie veșnic la mii de săraci, au început să facă la fel; mulți oameni erau chemați la masă lor și ei slujeau la masă celor necăjiți.
Acest om al lui Dumnezeu, Sfântul și Dreptul Iov aducea în fiecare zi jertfă de curățire, cum se aduceau jertfe sângeroase în aceea vreme, pentru ca nu cumva copiii săi, fiind tineri, să fi greșit ceva cu gândul lui Dumnezeu.
Este personajul principal al Cărții lui Iov, scriere ce face parte din Sfânta Scriptură, care descrie viața și încercările la care a fost supus.
Deși Iov era drept și credincios, Dumnezeu i-a îngăduit îngerului întunericului, Satan, să-l pună la încercare, lăsându-l pe diavol să abată asupra lui nenorocirea, așa cum se arată în Sfânta Scriptură: "Și Domnul a zis către Satan: Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?". (Iov 1,8)
"Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut Tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui, în toate părțile și ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mana Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem daca nu Te va blestema în față!". (Iov 1, 9-10-11)
"Atunci Domnul a zis către Satan: Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mana ta. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu". ( Iov 1,12 )
I-au fost spulberate astfel averile, apoi i-au murit fiii și fiicele, în cele din urmă a fost încercat cu o boală cumplită în urma căreia a fost părăsit de soție și certat de prieteni pentru că nu-și recunoștea greșelile și fărădelegile care, în judecata lor, dezlănțuiseră mânia lui Dumnezeu împotriva lui.
Ajunsese să stea Dreptul Iov, cel care mai înainte aducea jertfă lui Dumnezeu pentru gândurile rele pe care ar fi putut să le aibă copiii lui, pe o grămadă de gunoi și cu un ciob își astâmpăra rănile, iar pe Dumnezeu nu l-a hulit.
În cele din urmă atâta s-a umilit încât spunea către Domnul său: "Din spusele unora și altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi și mă pocăiesc în praf și în cenușă". (42; 5-6)
Pentru această răbdare și smerenie Dumnezeu îi ridică toate încercările și îi dăruie toate câte le avusese mai înainte, pentru că Sfântul și Dreptul Iov, a mai trăit după aceea încă 140 de ani, și a văzut, așa cum se arată în Sfânta Scriptură, pe fiii săi, și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. (surse: vol. "Viețile Sfinților").
