Cabral a povestit ce s-a întâmplat, pe blogul său.
„Azi noapte mă întorceam prin Ploieşti. Prefer varianta cu autostrada, pun pe cruise şi nu stau cu stres prin toate satele prin care te aştepţi oricând să-ţi sară vreun Trandafir beat cui în faţă.
Ploua sănătos azi noapte. Şi o noapte din aia întunecată, rece şi câinoasă, de te simţi pedepsit că nu eşti acasă.
85km/h pe GPS, cânta Magic!. Ştii piesa, sper… Kiss me!
Ajung lent din urmă o Dacia Papuc încărcată cu ceva, iar ceva-ul acoperit cu o folie de plastic ce flutura ca steagurile albastre-galbene-roşii când cu roşu-galben-şi-albastru. Wink-wink.
Când aproape că ajung în paralel, mă trag şi mai în stânga benzii, să-i arunc omului cât mai puţină apă.
Şi fix când aproape ajung cu botul maşinii în dreptul uşii lui, omul frânează brusc şi trage stânga de volan.
Mi-a îngheţat. Inima.
I-am trântit o frână din toată inima mea de copil, am tras şi mai tare stânga către parapetul de pe mijlocul autostrăzii, în timp ce mă gândeam că-i păcat să ne facem terci în aşa noapte urâtă.
În secunda următoare trece prin faţa maşinilor noastre un bursuc. Un urs. Un câine. Un vulp. Un mă-sa pe gheaţă de blănos sinucigaş, că nu ştiu ce era!
Al meu cu papucul o pierde, se răsuceşte de fund şi intră în parapet cu partea dreaptă a maşinii.
Eu frânez la milimetru de el şi de parapet. Nu-mi venea să cred c-am oprit maşina fără… buf!. Totul s-a întâmplat pe o distanţă foarte mică, într-un timp foarte scurt.
Dau avarii.
Omul se dă jos din maşină, îşi pune mâinile-n cap şi dă să se ducă să vadă ce-a păţit maşina.". Mai multe pe cabral.ro.
