Curtea de Apel Bucureşti a motivat decizia din 30 martie prin care l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe fostul comandant al penitenciarului Periprava, Ion Ficior, pentru crime impotriva umanităţii, scrie News.ro.
Instanţa reţine, în documentul citat, că ”activitatea inculpatului s-a aflat tot timpul sub controlul Ministerului Afacerilor Interne, care de altfel, l-a selectat şi ulterior l-a promovat în diferite funcţii de conducere la mai multe penitenciare” şi că ”aceastei entităţi îi pot fi astfel puse în sarcină, culpa în alegere, în direcţie şi supraveghere, mai presus de orice îndoială”.
”Inculpatul a fost numit în funcţia de comandant al Coloniei de Muncă prin Ordinul nr. 2893/1960 al Ministerului Afacerilor Interne. Alegerea inculpatului pentru a fi numit în această funcţie s-a făcut de la nivelul de vârf al Ministerului Afacerilor Interne, având în vedere devotamentul faţă de partid, ideologia acestuia dar şi determinarea viitorilor comandanţi de a lupta împotriva duşamanilor poporului, aşa cum a rezultat din notele aflate la dosar”, se arată în motivarea CAB.
Judecătorul retine că Ficior ”s-a aflat în permanenţă, pe timpul exercitării funcţiilor sale, sub supravegherea şi controlul MAI” şi că ”încă de când se afla la Penitenciarul Suceava, a fost verificat de Direcţia cadre din cadrul MAI, (...) notă din care rezultă că era dur cu deţinuţii şi cu militarii din subordine, dar că era apreciat pentru calităţile sale organizatorice”.
Cât priveşte Statul Român, mai reţine instanţa ”reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, este mai presus de orice dubiu că Statul trebuie să răspundă, pentru că politica statală a fost cea care a permis nu doar detenţia ilegală, abuzivă a deţinuţilor politici, ci şi abuzurile comise împotriva acestora, această politică fiind girată de legislativ dar şi prin ordine şi instrucţiuni emise de la nivelul cel mai înalt al ierarhiei statale”.
Politica statală de a-i reprima pe duşmanii poporului a fost o politică trasată prin legea fundamentală, în acest sens fiind prevederile articolelor 16 şi 17 din Constituţia Republicii Populare Române din anul 1952, precizează instanţa.
”Tratamentele neomenoase aplicate de inculpat deţinuţilor politici, direct sau prin intermediul subalternilor, au fost consecinţa acestei politici statale, care, la nivel legislativ, constituţional, a calificat pe toţi cei care nu sunt de acord cu sistemul comunist, ca fiind duşmani ai poporului, duşmani care trebuiau izolaţi şi reprimaţi. Statul este vinovat şi pentru detenţia ilegală a celor mai mulţi dintre deţinuţii din prezenta cauză, permiţând aplicarea de pedepse, în afara cadrului legal şi constituţional, stabilite prin Ordine ale Ministrului Afacerilor Interne, în prelungirea altor pedepse executate şi aplicate de instanţe, astfel încât libertatea cetăţenilor români a fost nesocotită cu bună ştiinţă de statul român, prin angajaţii săi”, se arată în motivare.
Judecătorul CAB arată că Ficior ”a comis faptele din prezenta cauză în calitate de agent al statului şi din acest punct de vedere Curtea reţine aspectul că politica statală nu putea fi dusă la îndeplinire fără voinţa agenţilor săi, aceştia fiind cei care au făcut să fie posibilă exterminarea unui număr impresionant de cetăţeni români, opozanţi ai regimului comunist”.
Chiar şi în acest context, în care statul era organizat să reprime orice formă de opoziţie a regimului comunist, instanţa nu îl consideră mai puţin vinovat pe Ioan Ficior pentru ororile de la Periprava.
”Aceasta nu înseamnă că răspunderea trebuie să fie disipată, ci, ea trebuie să fie clar delimitată, deoarece statul a creat cadrul necesar pentru exterminare iar inculpatul, ca şi alţi agenţi ai statului, a luat măsuri concrete pentru ducerea la îndeplinire”, motivează magistatul.
Instanţa arată că statul se apără în sensul că a adoptat unele măsuri reparatorii pentru victimele regimului comunist, iar Ficior se apără, în sensul că nu a făcut decât să execute politica statală.
Curtea nu poate accepta această apărare. De măsurile luate de stat, nu au beneficiat părţile civile din prezenta cauză, cu excepţia părţii civile G.N. iar anumite reparaţii de care au mai beneficiat unii dintre ei (cum ar fi o indemnizaţie simbolică de luptător anticomunist, în cazul tatălui părţii civile B.I.), nu reprezintă satisfacţii echitabile, pentru prejudiciile cauzate”, notează Curtea care arată, în continuare, că ”drept urmare, toate părţile responsabile civilmente introduse în cauză trebuie să răspundă alături de inculpat, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a răspunde pentru fapta altuia”.
Torţionarul Ioan Ficior, fostul comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, a fost condamnat, în 30 martie, la 20 de ani de închisoare, decizia Curţii de Apel Bucureşti nefiind definitivă.
Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ceruse condamnarea lui Ioan Ficior la 25 de ani de închisoare, dar instanţa, care l-a găsit vinovat pentru crimele din perioada în care a condus colonia de muncă de la Periprava, a dispus ca acesta să stea 20 de ani în detenţie.
Decizia instanţei Curţii de Apel Bucureşti nu este definitivă şi poate fi contestată la instanţa supremă.
Procesul lui Ioan Ficior, care se judecă din 16 septembrie 2014 la Curtea de Apel Bucureşti, a avut 14 termene.
În august 2014, Ioan Ficior a fost trimis în judecată, fiind acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, fiind înregistrate 103 decese.
Un caz asemănător a fost cel al lui Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, condamnat definitiv, în 10 februarie, la 20 de ani de închisoare, decizia fiind o premieră din punct de vedere judiciar. Vişinescu este primul condamnat pentru fapte care au fost comise cu peste 50 de ani în urmă.
