Preşedintele Traian Băsescu a transmis o scrisoare Avocatului Poporului, Victor Ponta, prin care contestă ordonanţa Guvernului care introduce cea de-a treia sesiune a examenului de bacalaureat.
Şeful statului îi cere lui Ciorbea să analizeze posibilitatea sesizării CCR cu privire la ordonanţa de urgenţă care modifică legea educaţiei.
Ordonanţa aduce 97 de modificări Legii educaţiei naţionale. Printre acestea se află introducerea unei a treia sesiuni a examenului de bacalaureat şi pregătirea elevilor fără bacalaureat la facultate.
Redăm integral textul scrisorii preşedintelui Traian Băsescu:
"Domnului Victor Ciorbea,
Avocatul Poporului
Stimate domnule Avocat al Poporului,
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014 a fost publicată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49/26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative.
În acest context, în temeiul dispoziţiilor Art. 80 alin. (2) din Constituţia României, republicată, vă solicit să analizaţi posibilitatea de a vă exercita competenţa de a sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă mai sus indicate, conform Art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată şi Art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru considerentele de mai jos.
Prin O.U.G. nr. 49/26 iunie 2014 au fost adoptate o serie de modificări legislative cu un puternic impact negativ atât în sfera învăţământului preuniversitar, cât şi în planul învăţământului universitar: posibilitatea organizării, în cazuri temeinic justificate, a unei sesiuni de bacalaureat speciale, trecerea terenurilor şi a clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea elevii, palatele şi cluburile acestora, cluburile sportive şcolare, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţii administrativ-teritoriale, la cererea Consiliului Judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului, organizarea programelor de studii universitare de doctorat şi la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, reglementarea iniţiativei înfiinţării unei instituţii de învăţământ superior particular şi de către persoane fizice sau grup de persoane fizice, trasarea regimului juridic al instituţiilor de învăţământ superior ca persoane juridice de drept public sau, după caz, persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, organizarea concursului de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct de către inspectoratul şcolar, participarea în calitate de membri, în consiliile de administraţie a unităţilor de învăţământ de stat a primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene, crearea unei noi categorii de funcţii didactice în cadrul unităţilor de învăţământ superior.
Potrivit alin. (4) şi (6) al Art. 115 din Constituţie, ordonanţele de urgenţă pot fi adoptate «numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată», neputând «afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie».
Din coroborarea celor două prevederi constituţionale mai sus indicate, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, cele două cerinţe: urgenţa şi sfera obiectului de reglementare.
Astfel, în ceea ce priveşte urgenţa, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 258/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2016, s-a stabilit că «(…) inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare, de natură să justifice adoptarea unei măsuri de înlăturare a stabilităţii instituţiei legale, reglementată prin instituirea duratei perioadei de exercitare a unor funcţii, constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă în sensul arătat. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu.». Mai mult decât atât, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 421/2007 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 367/30 mai 2007 s-a hotărât în sensul că «(…) urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare».
Cu privire la a doua condiţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 738/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 690 din 8/10/2012, a statuat că: «(…) sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic, respectiv instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale. Cât priveşte înţelesul sintagmei „afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului” se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adopta.
Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează”, respectiv produc consecinţe negative asupra regimului instituţiilor fundamentale ale statului, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
Curtea Constituţională reţine că reglementarea pe calea ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţa constituie, aşa cum se prevede expres în Art. 115 din Constituţie, o atribuţie exercitată de Guvern în temeiul delegării legislative, iar depăşirea limitelor acestei delegări, stabilite prin însuşi textul Constituţiei, reprezintă o imixtiune nepermisă în competenţa legislativă a Parlamentului, altfel spus, o violare a principiului separaţiei puterilor în stat. ».
De asemenea, prin Decizia nr. 1.569 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 1 martie 2012, Curtea a decis cu privire la transferul patrimoniul unităţilor de învăţământ privat şi confesional către fondatorii acestor entităţi, în caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare.
Totodată, dreptul la învăţătură este asigurat în conformitate cu Art. 32 alin. 1 din Constituţie, iar, potrivit Art. 44 alin. 2 din legea fundamentală, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Prin adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 49/26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative a fost încălcat regimul constituţional privitor la emiterea ordonanţelor de urgenţă, fiind nesocotite, în acelaşi timp, dreptul la învăţătură şi dreptul la proprietate privată.
Democraţia constituţională şi statul de drept impun nu numai respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, ci şi obligaţia respectării Constituţiei României şi, implicit, a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În îndeplinirea misiunii sale constituţionale şi legale Avocatul Poporului, autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, îşi desfăşoară activitatea în scopul apărării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.
Faţă de cele expuse, având în vedere competenţa exclusivă de a sesiza direct Curtea Constituţională, consider că respectarea Legii fundamentale trebuie să fie asigurată, în acest caz, prin intermediul instituţiei Avocatului Poporului.
Cu deosebită consideraţie,
Traian Băsescu
Preşedintele României”
