Ayrton Senna n-a avut nici o vînătaie, nici un os rupt în momentul care a murit. Dacă una din piesele care s-au desprins din maşină trecea cu cîţiva centimetri mai sus sau mai jos de capul brazilianului, Senna ar fi plecat pe picioarele sale de la locul accidentului. Mărturia doctorului Sid Watkins, cel care s-a ocupat de Senna la cîteva secunde după accident, este emoţionantă: „După ce l-am scos pe Senna din maşină încă mai respira. I-am testat reacţiile şi mi-am dat seama că nu mai are activitate cerebrală. Nu sînt un om religios, dar am observat că trupul lui Senna s-a relaxat la un moment dat şi atunci mi-am dat seama că spiritul său părăsise corpul”. Acelaşi doctor îi spusese lui Senna cu cîteva ore înainte de accidentul fatal să se retragă împreună, să nu mai participe la nici o cursă, implicit nici la cea din San Marino, şi să meargă la pescuit. Senna a răspuns: „Nu pot să fac asta, doctore”. Rămîn un mister cauzele accidentului fatal. Poate cauciucurile nu erau la temperatura optimă, poate direcţia s-a defectat, nimeni nu ştie…
Ayrton Senna era un om plin de emoţii. Avea obiceiul să rîdă împreună cu mecanicii, să se enerveze, să fie furios pe maşină, pe ceilalţi piloţi sau chiar pe el însuşi. Tristeţea nu era un sentiment pe care să-l cunoască prea bine. În zilele de dinaintea accidentului fatal, camerele de filmat au surprins un pilot tăcut, îngîndurat, trist. Se spune că în preajma morţii, fiecare om are un sentiment de nelinişte, unul care prevesteşte sfîrşitul. Probabil aşa a simţit şi Senna începînd cu ziua de vineri 29 aprilie 1994. Tensiunea a început cu momentul în care inginerii l-au anunţat că monopostul a primit îmbunătăţiri faţă de cursa precedentă. Abandonase în primele două curse din cauza monopostului. Imediat după ce a făcut cîteva ture, brazilianul a simţit că nu poate avea încredere în maşină, derapa prea mult, era incontrolabilă. Lucrurile s-au accentuat o dată cu accidentul lui Rubens Barichello. Senna privea monitoarele cu accidentul compatriotului său şi se ruga ca acesta să scape cu viaţă. Aşa s-a întîmplat, însă la o zi distanţă un pilot murea pe circuit. Roland Ratzenberger s-a izbit violent de parapet şi a murit pe loc! La fel, Ayrton Senna a privit înmărmurit cum doctorii îl resuscitau pe pilotul austriac şi a izbucnit în lacrimi. Plîngea şi se vedea pe figura lui teama. Dar a rămas tare. Voia cu orice preţ să concureze, chiar şi cu cel suprem. O zi mai tîrziu avea să sfîrşească şi el în parapeţii circuitului Imola…
La 3 zile distanţă după ce şi-a pierdut viaţa în Italia, trupul neînsufleţit al lui Ayrton Senna a ajuns în oraşul său natal: Sao Paulo, acolo unde au avut loc funerariile. Sicriul a fost transportat într-o maşină de pompieri unde se aflau 8 cadeţi soldaţi ai Poliţiei Militare care au primit ordin să păzească sicriul cu preţul propriei vieţi. Cortegiul funerar s-a deplasat pe o distanţă de 32 de kilometri pînă la parcul Ibirapuera. Aproximativ 3.000.000 de oameni s-au aflat pe ultimul drum al lui Senna, fiind de altfel cea mai mare manisfestare de oameni din istoria modernă. O mulţime de piloţi din Formula 1 au asistat la funerarii: Barichello, Prost, Emerson Fittipaldi sau Jackie Steward. Cei doi conducători ai Formulei 1 din acel moment, Max Moxley şi Bernie Ecclestone n-au fost prezenţi. Moxley a mers la înmormîntarea lui Ratzenberger, care a avut loc pe 7 mai, iar Ecclestone nu a avut permisiunea familiei lui Senna de a participa din cauza felului în care a gestionat moartea lui Senna la televizor şi pentru că Marele Premiu al statului San Marino n-a fost abandonat după decesul pilotului brazilian.
Citește mai mult pe fanatik.ro.
