Juliane Koepcke, o tânără de 17 ani, a fost unica supraviețuitoare a unei catastrofe aviatice ce a avut loc în 1972 în Peru. Avionul cu care zbura Juliane și mama ei a pătruns într-o furtună imensă și s-a prăbușit de la o înălțime foarte mare în jungla nelocuită.
Juliane este fiica a doi emigranți germani în Peru. Fetița a crescut într-o familie de savanți. Tatăl ei era biolog, iar mama specialist în ornitologie. În acea zi neagră, ea și mama ei zburau la tatăl său pentru a sărbători Crăciunul, el muncea într-un alt oraș.
Atunci când avionul cu care zbura Juliane a intrat într-o furtună puternică piloții au fost primii care au părăsit direcția zborului. Ulterior s-a stabilit că anume această decizie a devenit motivul principal al catastrofei. Din cauza loviturii fulgerului s-a aprins rezervorul cu combustibil și în curând aeronava a pierdut controlul.
Aeronava s-a prăbușit de la mai bine de 3 km înălțime într-o pădure tropicală. Din cauza ploii nu a izbucnit nici un incendiu. Expedițiile de căutare nu au putut determina locul prăbușirii. Toți credeau că din acei 100 de oameni nimeni nu a supraviețuit.
Juliane a pătimit mult în timpul căderii. Corpul ei avea răni foarte adânci. Mai mult, ea a suferit o comoție cerebrală și și-a rupt clavicula. Ochiul drept s-a umflat și nu putea vedea nimic, iar ochelarii i-a pierdut.
Datorită tatălui ei Juliane avea unele deprinderi de supraviețuire în junglă. În primul rând ea a încercat să o găsească pe mama sa care ședea pe scaunul de alături. Dar nu a putut să o găsească nici pe ea, nici pe alți supraviețuitori. La sfârșitul celei de a patra zi de la tragedie, tânăra și-a revenit puțin și ea a decis să ajungă singură la civilizație.
Căutând printre ruine, Juliane a găsit doar o pungă cu bomboane. Ea a luat dulciurile, a coborât spre râul care curgea nu departe de la locul accidentului și a mers în josul cursului apei. Ea își amintea mai târziu că acea călătorie a fost un adevărat coșmar.
Doar în a zecea zi de hoinărit prin junglă Juliane a găsit o căsuță din lemne. Inițial muncitorii forestieri au perceput-o ca pe o nălucă de pădure, dar ea cunoștea foarte bine spaniola și le-a putut explica repede ce s-a întâmplat. Ei i-au scos larvele din răni și le-au dezinfectat cu benzină, iar în următoarea zi au dus-o mai aproape de civilizație.
Mai târziu povestea ei a devenit subiectul a trei filme. De asemenea, ea și-a publicat autobiografia. Juliane a mers pe urmele părinților ei și a devenit biolog.
