Cercetătorii au descoperit că asteroidul se roteşte atât de rapid în jurul axei proprii, încât ar trebui să se dezintegreze. Totuşi, asteroidul 1950 DA rămâne intact şi îşi continua călătoria prin spaţiu. Oamenii de ştiinţă cred că obiectul nu se dezintegrează datorită unor forţe de coeziune cunoscute sub numele de "forţele Van der Waals", scrie dailymail.co.uk
Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Universitatea Tennessee, din Knoxville, Statele Unite al Americii.
Cercetări anterioare au arătat că asteroizii sunt de fapt grămezi de pietriş, rocile fiind ţinute laolaltă de gravitaţie şi fricţiune. În cazul lui 1950 DA, specialiştii au descoperit că acesta se învârte atât de rapid, încât ar trebui să se dezintegreze, gravitaţia nefiind suficient de puternică pentru a-l menţine stabil.
Asteroidul are aproximativ un kilometru în diametru şi face o rotaţie completă în jurul axei sale la fiecare două ore şi şase minute.
Mai mulţi cercetători de la universitatea amintită au vrut să ştie de ce acest corp ceresc nu se dezintegrează. Calculând temperatura şi densitatea asteroidului, specialiştii au reuşit să detecteze forţele de coeziune care ţin asteroidul întreg.
"Am descoperit că 1950 DA se roteşte mai rapid decât limita de dezintegrare calculată pentru densitatea sa", a declarat Ben Rozitis, membru al echipei de cercetare. "În condiţiile acestea, dacă doar gravitaţia este cea care ţine laolaltă această gramadă de roci, dupa cum se crede în general, ar trebui de fapt să se dezintegreze. În concluzie, forţele de coeziune care apar între particule ar trebui să fie responsabile pentru integralitatea structurală a asteroidului", a spus cercetătorul.
Mai mult, viteza de rotaţie a asteroidului, măsurată în regiunea ecuatorială, este atât de mare încât 1950 DA prezintă, de fapt, gravitaţie negativă, adică, dacă un astronaut ar vrea să se plaseze pe suprafaţa sa, ar fi aruncat în spaţiu.
Prezenţa forţelor de coeziune a fost prezisă în cazul asteroizilor mici, dar acum este pentru prima dată când cercetătorii au şi dovezi clare.
Forţele Van der Waal sunt forţe de atracţie care menţin moleculele împreună şi sunt foarte importante în chimie, biologie şi fizică. Aceste forţe de coeziune apar datorită atracţiei dintre zonele cu sarcini electrice opuse din interiorul substanţelor care alcătuiesc materia. Puterea acestora este direct proporţională cu mărimea atomilor şi a moleculelor. Totuşi, forţele van der Waal sunt printre cele mai slabe interacţiuni chimice şi, din această cauză, sunt extrem de greu de studiat.
Concluziile studiului au fost publicate în revista Nature, iar noile date au posibile implicaţii în găsirea de metode de protejare a planetei de un impact cu un astfel de asteroid.
"După impactul din februarie 2013, de la Celiabinsk, Rusia, (când un asteorid a explodat în atmosfera terestră şi mai multe fragmente au ajuns la sol, n.r.), interesul pentru găsirea de metode de apărare împotriva impactului cu un asteroid a crescut", a declarat profesorul Rozitis. "Înţelegerea mecanismelor care împiedică aceşti asteroizi să se dezintegreze poate ajuta la protejarea împotriva impacturilor viitoare", a mai spus acesta.
Cercetarea arată că unele tehnici de apărare, cum ar fi trimiterea în spaţiu a unor obiecte care să lovească asteroidul, ar putea avea efecte negative, înrăutăţind situaţia.
De exemplu, acestă metodă ar afecta forţele care menţin asteroidul stabil din punct de vedere structural, provocându-i dezintegrarea într-o mulţime de bucăţi mai mici, care ar putea să influenţeze alţi asteroizi aflaţi pe o traiectorie de coliziune cu Terra.
De altfel, exact acest lucru este posibil să se fi întâmplat în cazul asteroidului P/2013 R3, a cărui dezintegrare a fost surprinsă de telescopul spaţial Hubble în 2013 şi 2014, posibil din cauza coliziunii cu un meteorit.
Asteroidul 1950 AD călătoreşte cu o viteză de 15 kilometri pe secundă, raportat la Pământ, şi traiectoria sa se intersectează cu Pământul, ceea ce ar putea face să se prăbuşească în Oceanul Atlantic, cu o viteză de peste 61.000 de kilometri pe oră.
Specialiştii estimează că un eventual impact al acestui asteroid cu Terra ar avea loc cu o forţă echivalentă cu explozia a 44.800 de megatone de trinitrotoluen (trotil sau TNT, n.r.). Comparativ, bomba atomică de la Hiroshima a explodat cu o forţă echivalentă cu 16 kilotone de TNT.
Probabilitatea ca 1950 DA să lovească Terra este de 0,3 la sută, dar riscul este, totuşi, cu 50 la sută mai mare decât cel al unui impact cu alţi asteroizi cunoscuţi până acum.
Pământul a fost lovit de asteroizi de-a lungul istoriei. Un astfel de impact este considerat responsabil de dispariţia dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani.
Asteroidul 1950 DA a fost descoperit pe 23 februarie 1950, când a putut fi observat pe cer timp de 17 zile, după care a dispărut pentru o jumătate de secol. Pe 31 decembrie 2000, un obiect nou apărut a fost identificat în cele din urmă ca fiind asteroidul descoperit în 1950. Cercetătorii au calculat că, pentru o perioadă de douăzeci de minute, traiectoria lui 1950 DA va pune obiectul spaţial atât de aproape de Terra, pe 16 martie 2880, încât o coliziune nu poate fi exclusă în totalitate.
Oamenii de ştiinţă spun însă că nu există niciun motiv de panică, sutele de ani pe care le avem în faţă fiind o perioadă suficientă pentru dezvoltarea unei metode de protejare a planetei.
NASA urmăreşte în prezent 1.400 de asteroizi cu potenţial periculos pentru Terra, identificându-le şi calculându-le traiectoriile şi probabilitatea de impact.
