În acest an, potrivit www.consumersinternational.org, tema propusă pentru sărbătorirea Zilei mondiale a drepturilor consumatorilor este rezistența la antibiotice. Astfel, la 15 martie 2016, grupurile de consumatori din întreaga lume se vor uni pentru a face față unei crize internaționale majore de sănătate publică și vor face apel la cele mai mari companii de "fast-food" să își asume angajamentele globale și să oprească servirea de carne de la animale care au primit în mod obișnuit antibiotice utilizate în medicina umană. De altfel, aproximativ 50% din antibioticele din lume sunt utilizate în agricultură.
Pornind de la tema zilei, și la noi în țară, în multe orașe, sunt organizate numeroase evenimente, precum seminarii, acțiuni de informare în școli și piețe, supermarketuri etc., pentru creșterea gradului de conștientizare a drepturilor de care beneficiază consumatorii și stimularea acestora de a acționa în acord cu aceste drepturi, pentru a fi informați corect și transparent.
La data de 15 martie 1962, J.F. Kennedy, președintele Statelor Unite ale Americii, rostea către Congresul American mesajul în care susținea, pentru prima dată, existența a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat și dreptul de a alege produse și servicii. 15 martie 1962 reprezintă momentul istoric al nașterii mișcării mondiale a consumatorilor.
Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost marcată pentru prima dată la 15 martie 1983, de către mișcarea consumatorilor "Consumers International", care, în prezent, cu peste 220 de organizații membre în 115 țări, reprezintă o mișcare internațională de consum puternică, al cărei scop este de a ajuta la protejarea consumatorilor de pretutindeni.
Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost proclamată și prin Rezoluția nr. 39/248 din 1985 a Adunării Generale a ONU, intitulată "Principiile directoare pentru protecția consumatorilor". Potrivit rezoluției ONU, consumatorul trebuie protejat de pericolul de a achiziționa produse ce îi pot afecta viața, sănătatea, siguranța. Drepturile consumatorului sunt de a alege, de a fi informat, de a nu fi înșelat, dreptul de a fi despăgubit și dreptul de asociere. Pentru prețul pe care l-a achitat în condiții contractuale bine definite, cumpărătorul trebuie să beneficieze de serviciul pe care l-a achiziționat, conform Agerpres.
În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut după anul 1990. La crearea sa, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Națională pentru Standarde, Metrologie și Calitate. Ordonanța nr. 18/1992 reprezintă actul de naștere al instituției care acționează pentru realizarea strategiei politicii și a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecției vieții, sănătății și securității consumatorilor, precum și al intereselor legitime ale acestora. Un nou context de funcționare este stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului 2/2001, care reglementează înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
În prezent, actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012.
