Cand am ajuns acasa in acea seara, sotia mea servea cina. I-am luat mana si i-am spus. Trebuie sa-ti spun ceva. Ea s-a asezat si a continuat sa manance incet. Vedeam durerea din ochii ei. Brusc, n-am mai putut sa deschid gura. Totusi, trebuia sa-i spun ce simt. Voiam divortul. In cele din urma i-am spus. Nu parea suparata de ceea ce-i spuneam, dar m-a intrebat „DE CE?”.
Am evitat sa-i raspund, iar asta a infuriat-o. A aruncat cu tacamurile si a tipat la mine „NU ESTI BARBAT!”. In seara aia n-am mai vorbit. O auzeam plangand. Stiam ca vrea sa afle ce s-a intamplat cu casnicia noastra, insa eu nu-i puteam oferi acel raspuns. Ce sa-i spun? Ca nu o mai iubeam? Ca ma indragostisem de altcineva? Mi-era mila de ea.
Cu un mare sentiment de vina i-am propus un divort amiabil foarte avantajos. Putea ramane cu casa, cu masina si o parte din actiunile mele. S-a uitat la foaia de hartie si mi-a rupt-o in fata.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
