Traian Băsescu, într-unul din momentele sale de „sinceritate”, care par să îl lovească strategic tot mai mult pe final de campanie, ne spune că numirea domnului Claudiu Săftoiu ca şef la SIE s-a făcut la „dorinţa sufleţelului” doamnei Adriana Săftoiu, soţie a împricinatului. Nu am să comentez dacă aceste afirmaţii se bazează pe o realitate sau nu, deşi interviul de la Realitatea FM a părut a fi mai degrabă o întărire a afirmaţiilor sale de la OTV. Ceea ce vreau să comentez este instituirea politicii de stat „după sufleţel”, ca să îl citez pe Băsescu.
De când am auzit declaraţia sa, am căutat asiduu prin Constituţie şi legi, să văd care sunt articolele în baza cărora numirile în funcţii publice se pot face pe bază de sentimente. Nu aş vrea să intrăm acum într-o discuţie despre instituţia familiei, acolo „funcţiile” sunt după suflet şi nu se ocupă prin numire. Am putea însa intra într-o discuţie despre tratarea instituţiilor publice ca teren de destindere pentru propriul “sufleţel” sau al altora, foarte apropiaţi sau cât de cât apropiaţi.
Adrian Năstase: Despre \"sufleţel\", ca fundament al politicii de stat
Ar fi cinci ani plini de politică a \"sufleţelului\", iar cine nu va fi pe \"sufleţelul\" preşedintelui şi al regimentului său portocaliu va trebui să plece, şi îmi este teamă că nu numai din Oltenia.
REALITATEASPORTIVA.NET
REALITATEASTAR.NET