„Îmbunătăţirea situaţiei financiare produce iniţial o stare de optimism şi de mulţumire a întregii familii, însă, după câţiva ani, relaţiile familiale au de suferit, în special din cauza separării îndelungate a mamelor de copii“, a declarat prof.dr. Roxana Chiriţă, director medical al Institutului de Psihiatrie „Socola“ Iaşi. Conform unor date statistice oferite de unitatea medicală, în anul 2016 au fost internate 3.384 de femei care sufereau de depresie, din care 5% au putut fi încadrate în acest sindrom, iar anul trecut, numărul femeilor internate cu depresie s-a menţinut aproximativ la fel, fiind vorba despre 3.177 de cazuri, din care 5% prezentau semne certe ale acestui sindrom.
„Sindromul Italia“ se defineşte ca o patologie psihică specifică femeilor care migrează din Europa de Est pentru a lucra ca asistenţi familiali, şi care se extinde în mod ocazional către copiii pe care îi lasă acasă. Aceste femei nu reuşesc să se adapteze, nu cunosc limba, le este dor de familie, de ţară. Ele ajung în spitale de psihiatrie cu depresie sau psihoze delirante şi trăiesc cu teama că sunt urmărite, persecutate şi au senzaţia că cineva chiar încearcă să le ucidă. De asemenea, unele dintre acestea ajung să sufere de „Sindromul Italia“ după ce îşi pierd locul de muncă obţinut cu greu în străinătate.
„O goliciune interioară“
Medicii susţin că, de multe ori, primele simptome care apar sunt doar fizice, fără să fie o legătură aparentă cu o tulburare psihică, apărând dureri de spate, de membre, tulburări gastrointestinale, de somn sau modificări de apetit. „De asemenea, femeile se simt foarte obosite şi li se pare imposibil să ducă la capăt chiar şi cea mai banală activitate. Ajung să vorbească despre lipsa oricăror emoţii, despre o «goliciune» interioară şi despre senzaţia unei apăsări permanente în piept“, explică specialiştii.
Astfel, Universitatea din Udine, Italia, îşi propune să analizeze acest fenomen, precum şi consecinţele sale, fiind realizat un proiect de cercetare, care va fi coordonat de Donatella Cozzi, conferenţiar universitar în Antropologie Culturală, şi de Michaela Marcetti, antropolog în cadrul aceleiaşi universităţi. Cei doi coordonatori ai proiectului se vor întâlni cu medicii psihiatri ieşeni şi vor discuta atât implicaţiile sociale ale acestui sindrom, cât şi aspecte patologice existente la pacientele internate, scrie ziaruldeiasi.ro.
Depărtarea de casă şi dorul de copii le face pe multe românce plecate la muncă în Italia să dezvolte depresii. Fenomenul a devenit atât de des întâlnit, încât specialiştii italieni au venit în România să studieze problema. Să tragă unele concluzii aşa încât ulterior să găsească şi soluţii.
„Nu dormeam zi şi noapte. Era prima oară când lucram pe acolo”
Este povestea unei românce. Dar nici pe departe doar a ei. Plecată la muncă în Italia pentru a trimite bani acasă, femeia a alunecat treptat în depresie. Cei 10 ani petrecuţi departe de copii i-au lăsat urme adânci. Acum este o pacientă a Spitalului de Psihiatrie din Socola, suferindă de sindromul Italia.
La Socola au venit şi specialiştii italieni. Numărul mare al româncelor cu episoade de depresie din Italia i-a convins că trebuie tras un semnal de alarmă. Efectele depărtării de familie pot fi devastatoare.
„Sunt paciente care nu se internează doar pentru simptome depresive, sunt paciente care fac şi psihoze acolo, în Italia”
Simptome pe care le ştie foarte bine şi această femeie. Ani în şir a lucrat non-stop pentru a îngriji trei bătrâne. Efortul i-a uzat psihicul.
„Urlam noaptea, nu puteam să dorm. Era foarte greu. Şi de acolo am început cu depresiile astea”
Sunt simptome pe care medicii le îndeamnă pe românce să nu le ignore. Altfel, pot dezvolta probleme mult mai grave.
„Sunt paciente care vin şi cu halucinaţii auditive, vizuale, gânduri suicidale. Idei delirante, de urmărire”
Psihiatrii din Italia vor discuta cu colegii români şi vor pune la cale un program de sprijin. Vor face şi interviuri cu familiile româncelor plecate, care să îi ajute să dezvolte ulterior tratamente aplicate.
