În ura sa bezmetică, privind lumea printr-o lentilă a ticăloşiei maxime, de fapt, Cornel Nistorescu (şi turnătorul odios Petre Romoşan care stă în spatele său) mi-a făcut un serviciu. M-a aşezat, la capitolul “rezerve de fripturişti” în cea mai selectă companie cu putinţă, alături de Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu. Măgulitor pentru mine, înjositor în intenţia fostului ziarist.
Răutatea sa, acreala, ura pe care le emană zilnic acest individ nu se pot explica decît printr-un handicap sufletesc. Cornel Nistorescu este un tip care pare să nu iubească nimic, să nu-i placă nimic (poate doar banii, arghirofilia sa fiind recunoscută), să nu fie stăpînit de nici o pasiune.
