Un mit românesc autodidact ne spune că premiul Nobel ne-a tot dat târcoale. Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, poate şi alţii, ar fi fost vizaţi de comitetul suedez, dar ba Securitatea, ba nepăsarea, ba lipsa de susţinere, ba uneltirile colegilor s-au pus de-a curmezişul. Aşa o fi. Bilanţul oficial arată însă că prima oară când s-a vorbit de România la Stockholm a fost ieri.
Până acum, România e implicată în literatura premiului Nobel doar prin geografie. România este locul de unde provine Herta Muller şi locul despre care Herta Muller a scris. Sa tot spunem că laureata e româncă nu e fundamental fals, dar începe să fie jenant. Scriitoarea Herta Muller e nemţoaică şi a scris cărţile pentru care a luat premiul în Germania, în limba germană. Fireşte că pe undeva, prin crăpăturile operei ei se vede şi Banatul, fireşte că un aport cinic la impactul cărţilor ei l-a avut Securitatea română. Dar mi-e teamă că aici se cam termină meritele noastre. Efortul românesc de a o împinge spre Nobel se limitează la greaţa pe care i-a produs-o regimul nostru comunist. În rest, e meritul ei.
