„Găozar“, „caraghios“, „ţigancă împuţită“, „tonomate“ sunt numai câteva dintre formulele folosite de Băsescu la adresa unor jurnalişti. Nu îmi amintesc ca vreunul dintre apropiaţii domniei sale, printre ei câţiva intelectuali de marcă, să-i fi atras atenţia că asemenea adresări nu fac parte din vocabularul unui democrat. Preferinţa pentru tăcere, deprinderea de a te face că tocmai te uiţi în altă parte, când se întâmplă ceva neplăcut alături, sunt problematice.
Un exemplu pentru a fi mai clar. Îmi amintesc valul de indignare stârnit de Iliescu atunci când, aflat la Constanţa într-o coloană de maşini, a coborât, s-a repezit la cineva din mulţime (jurnalist) şi i-a strigat: „Măi, animalule!“ Înţeleg că valorile noastre s-au schimbat în aceşti ani. Ce era atunci intolerabil acum e tolerabil. Sau că interesele noastre s-au schimbat. Situaţia s-a repetat în aceşti ani, reacţia e diferită. Gratularea jurnaliştilor cu tot felul de epitete, în loc să se rărească, s-a extins. Niciun preşedinte nu a jignit în atâtea ocazii jurnalişti, cum a făcut-o Băsescu.
